CAPITOLUL 1

222
Calculul de stabilitate a cadrelor utilizând matricea de flexibilitate
parametrului γ se efectuează o interpolare sau se ia media
valorilor corespunzătoare celor două tipuri de bară. Cu
această valoare, astfel aflată, se începe iteraţia pentru
detrminarea soluţiei ecuaţiei de stabilitate.
3. În mod firesc, determinantul, pentru valoarea parametrului γ
propusă, nu se va anula. Va rezulta, pentru determinant, o
valoare pozitivă (sau negativă). Se consideră, pentru cea de a
doua etapă a iteraţiei, o altă valoare pentru parametrul γ ,
care să ne conducă la o valoare a determinantului negativă
(sau pozitivă). Următoarea valoare a parametrului γ pe care
o verificăm în ecuaţia de stabilitate este valoarea media a
celor două valori ale parametrului γ , utilizate în primele două
etape ale iteraţiei (cele care au condus la valorile pozitive sau
negative ale determinantului).
4. Cum pentru a determina rezultatul ecuaţiei de stabilitate vor
rezulta două valori: una pozitivă, notată, A şi una negativă,
notată B , iteraţia se opreşte atunci cănd eroarea relativă
satisface relaţia:
A − B
εr
% = 100 < 0.
1.
(11.10)
A
5. Valoarea factorului de compresiune ν , care a condus la
i)
rezultatul relaţiei (11.10), se consideră valoarea factorului de
compresiune critic.
Cunoscând valoarea factorului de compresiune critic se determină
direct valoarea forţei axiale critice, N şi, firesc, încărcarea
critică
şi
P . Conform relaţiei (11.3) rezultă:
cr
N
cr
2
cr
2
cr
ν EI
= (11.11)
l
P cr
cr = f(
N ) , (11.12)
deoarece prin intermediul calculului de ordinul I a rezultat că
forţa axială este funcţie de încărcarea exterioară, P :
N = f(
P)
, (11.13)
unde P reprezintă intensitatea încărcării aplicate pe structură.