CAPITOLUL 1

STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 259
sau
de unde
R M − M = 0 ,
ip + ik ij
∑
= R M ; (13.23)
ip
i
f) Se rezolvă sistemul de ecuaţii de condiţie şi se trasează
diagramele de eforturi finale.
13.2.2. Aplicaţie
Se cere să se traseze diagrama de moment încovoietor pentru
cadrul din figura 13.3, cunoscându-se intensitatea sarcinii distribuite
q = 11.
65KN
/ m şi valoarea modulului de rigiditate la solicitarea de
2
încovoiere EI = 1000KNm , printr-un calcul de ordinul II.
Pentru rezolvarea problemei se parcurg următoarele etape de
calcul:
a) Determinarea eforturilor axiale de ordinul I din barele structurii.
La aplicaţia 13.1.4 s-au determinat eforturile axiale din barele
cadrului în cazul analizei stabilităţii acestuia, iar eforturile axiale erau
funcţie de intensitatea sarcinii distribuite. Cunoscând această
intensitete, eforturile axiale devin:
ij
N = 13.
83q
= 13.
83 • 11.
65 = 161.
119KN,
(13.24)
13
N = −0,
24q
= −0.
24 • 11.
65 = −2.
796KN,
01
iar neluând în considerare efortul axial de întindere din bara 01 , se vor
continua calculele tinând cont nunai de efortul axial din bara 13.
b) Calculul factorilor de compresiune, νij
.
Se foloseşte relaţia (13.8). Luând în considerare caracteristicile
geometrice şi fizice ale barei comprimate şi efortul axial determinat în
etapa precedentă rezultă:
N13
161,
119
ν 13 = l13
= 5 = 2.
00698 ; (13.25)
EI EI
13
c) Exprimarea factorilor de compresiune funcţie de factorul de
compresiune maxim
-
d) Stabilirea sistemului de bază.
În figura 13.4, din aplicaţia 13.1.4, este prezentat sistemul de
bază al cadrului luat în analiză;