CUPRINS

Dacă un curent electric străbate un conductor de o formă oarecare, aşa cum se vede în fig. 4.22,
câmpul magentic este suma vectorială a tuturor câmpurilor magnetice create de fiecare porţiune
elementară a conductorului. Intensitatea infinitezimală a câmpului magnetic creat de un element de
lunigime d r l , la distanţa r de el, este:
r
r
r
1 dl × e
dH
4π
r
r
= (4.50)
2
unde e r r
este versorul ce descrie direcţia vectorului de poziţie r .
Expresia (4.50) se numeşte legea Biot-Savart-Laplace. Modulul vectorului intensitate a câmpului
magnetic este:
dH =
1
4π
dl sin
2
r
ϕ
Dacă dorim să exprimăm inducţia magnetică a câmpului creat în spaţii unde există materie,
trebuie să ţinem seama de relaţia dintre intensitatea şi inducţia câmpului magnetic:
r r
B = µ H
unde µ reprezintă permeabilitatea magnetică a mediului, µ = µ 0 µ r . µ 0 reprezintă permeabilitatea
magnetică a vidului, µ 0 = 4 π 10 -7 Wb /Am, iar µ r reprezintă permeabilitatea magnetică relativă a
mediului.
Pentru a determina câmpul magnetic al întregului circuit, se integrează relaţia (4.50) pe lungimea
l. Calculele efectuate în cazurile cu circuite electrice de forme complicate sunt dificile, dar noi vom da
numai rezultatele integrării pentru câteva cazuri de circuite simple, aflate în vid.
Fig. 4.22. Câmpul magnetic creat de un curent de o formă oarecare.
b) Un curent electric de forma unei spire plane circulare, de rază r, crează un câmp magnetic în
centrul spirei având vectorul inducţie magnetică perpendicular pe planul spirei (vezi fig. 4.23):
103