CUPRINS

Fig. 3.26. Unda staţionară obţinută în cazul Z 2 >Z 1 .
3.7.5. Interferenţa undelor
Fenomenul general de compunere a undelor coerente se numeşte interferenţă. Aşa după cum ştim,
intensitatea undei reprezintă cantitatea de energie ce trece prin unitatea de suprafaţă în unitatea de timp.
Să considerăm două unde ce se întâlnesc într-un punct, având funcţiile de undă:
y1 1 1
ϕ1
= A sin( ω t + )
(3.151.a)
y
2 2 2
ϕ
2
= A sin( ω t + )
(3.151.b)
unde ϕ
1
şi ϕ
2
sunt funcţii de timp.
Amplitudinea undei rezultante se calculează din:
unde
2
A
1 2 1 2
2 2
= A + A + 2A A cos( ∆ϕ)
(3.152)
∆ ϕ este diferenţa de fază dintre cele două unde şi, în general, depinde de timp:
∆ ϕ = ω − ω )t + ( ϕ − ) . (3.153)
(
1 2 1
ϕ2
Media amplitudinii rezultante pe o perioadă este:
T
2
2 2 A1A
2
< A >=< A1
> + A
2
+ 2 ∫ cos( ∆ϕ)dt
(3.154)
T
0
Aşa cum ştim, intensitatea undei este proporţională cu pătratul amplittudinii. În funcţie de valorile
integralei din (3.154), intensitatea undei rezultante poate avea diferite forme:
73