CUPRINS

Maxwell este autorul renumitului termen suplimentar din ecuaţia locală a lui Ampère (4.63), care
devine, în forma sa generalizată:
r r
∇ × B = µ
0
jc
+ ε0
r
∂E
∂t
(4.86)
În această formă, relaţia (4.86) constituie ultima ecuaţie din sistemul de patru ecuaţii ale lui
Maxwell pentru electromagnetism.
Intensitatea curentului de deplasare se determină prin integrarea relaţiei (4.85). Dacă mediul de
propagare nu este vidul, atunci atît în definiţia (4.85) cât şi în ecuaţia (4.86) a lui Maxwell, se foloseşte
permitivitatea mediului, ε, în locul permitivităţii vidului, ε 0 . Definiţia generalizată a curentului dată de
Maxwell nu constituie un artificiu de calcul pentru cazul în care nu există sarcini electrice de conducţie.
Curenţii de deplasare generează şi ei câmpuri magnetice în jurul lor, în acelaşi mod ca şi curenţii de
conducţie. De exemplu, între armăturile condensatorului considerat în fig. 4.33. curentul de deplasare
generează un câmp magnetic.
4.4. Unde electromagnetice
Analiza câmpurilor electrice şi magnetice, efectuată în paragrafele anterioare ale acestui capitol, a
presupus că acestea nu variază în timp. Astfel, aceste câmpuri, numite câmp electrostatic şi
magnetostatic, sunt variabile în spaţiu, dar sunt constante în timp. În cazul unor distribuţii de sarcini
electrice variabile în timp şi a unor curenţi electrici variabili în timp, nu mai este posibil să tratăm
câmpurile generate de sarcinile electrice şi de curenţii elecrici în mod independent. În spaţiul din
vecinătatea unui câmp electric variabil în timp ia naştere un câmp magnetic variabil în timp, aşa cum se
întâmplă la încărcarea sau descărcarea unui condensator, de exemplu. În mod similar, un câmp magnetic
variabil în timp se comportă ca o sursă de câmp electric, aşa cum de întâmplă în fenomenul de inducţie
electromagnetică. Ansamblul de câmpuri electrice şi magnetice, ce se generează reciproc în timp se
numeşte câmp electromagnetic.
Propagarea unui ansamblu de variaţii ale câmpurilor electric şi magnetic generează o undă
electromagnetică.
Unda electromagnetică transportă energia electromagnetică în spaţiu cu viteză finită şi constantă.
Undele electromagnetice sunt unde transversale, adică propagarea câmpurilor electric şi magnetic se face
în aşa fel încât vectorii E r şi B s
sunt perpendiculari unul pe celălalt şi perpendiculari pe direcţia de
propagare a undelor. Funcţiile de undă ale undei electromagnetice sunt vectorii E r şi B s , care sunt
117