CUPRINS

4.2. Electrostatica
În 1785 Coulomb deduce legea interacţiunii dintre două sarcini electrice fixe, aşa cum se vede în
fig. 4.3. El deduce că două sarcini electrice interacţionează cu o forţă direct proporţională cu produsul
sarcinilor electrice şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele:
Fig. 4.3. Două sarcini electrice staţionare.
q1q
2
F
C
= K
(4.4)
2
r
Această expresie matematică se numeşte legea lui Coulomb. Observăm asemănarea acestei forţe
cu forţa atracţiei universale:
m1m
2
G ≈
2
r
(4.5)
Constanta de proporţionalitate din legea (4.4) depinde de mediul în care se află cele două sarcini
electrice. Dacă ele sunt în vid, intervine mărimea fizică numită permitivitate dielectrică a vidului, ε 0 ,
egală cu
ε
0
= 8,8510
−12
2
N m
1 , fiind egală cu :
2
C
F
m
. În Sistemul Internaţional, constanta de proporţionalitate K este exprimată în
1 N m
K = (4.6)
4πε
2
9
= 9 ⋅10
2
0
C
În cazul în care mediul nu este vidul, în locul lui ε 0 se utilizează permitivitatea dielectrică a
mediului respectiv, ε, egală cu
ε = ε ε . ε 0 r r reprezintă permitivitatea dielectrică relativă a mediului.
Folosind aceste relaţii, legea lui Coulomb a interacţiunii dintre două sarcini electrice aflate într-un mediu
oarecare devine :
1 q1q
2
FC
= (4.7)
2
4πε
r
85