CUPRINS

- viteza de grup
v
g
2
⎛ λ
c 1
2 a ⎟ ⎞
= −
⎜
(4.105)
⎝ ⎠
unde a este lărgimea ghidului de undă, iar λ este lungimea de undă a undei în spaţiul liber. În spaţiul
liber, unde lărgimea ghidului de undă tinde la infinit, se obţine egalitatea celor două viteze,
a → ∞,
v g
= v f
.
O caracteristică importantă este faptul că viteza de fază este superioară vitezei luminii din vid, c.
Conform teoriei relativităţii nici un corp, semnal sau transport de energie nu se poate propaga cu viteze
mai mari ca viteza luminii din vid. Energia (sau informaţia) undei electromagnetice se transmite prin
ghidul de undă cu viteza de grup, v g , care este inferioară vitezei c.
c
Lungimea de undă a undei în spaţiul liber este dată de relaţia λ = . Pentru o frecvenţă dată, ν,
ν
lungimea de undă a undei în ghidul de undă, λ g , diferă de lungimea de undă din spaţiul liber, fiind dată
de relaţia:
v
f
v
f
v
f
λ
g
= = = λ
(4.106)
ν c c
λ
Astfel lungimea de undă a undei în ghidul de undă este mai mare decât lungimea de undă din
spaţiul liber,
λ g
> λ . Fibrele optice sunt un nou tip de ghiduri de undă în care undele electromagnetice
se transmit prin reflexii totale pe pereţii interiori ai fibrelor. Fibrele optice se mai numesc şi ghiduri
optice.
IV.
Polarizarea luminii
Am văzut în capitolul 3 că undele transversale în general, deci şi undele electromagnetice, sunt
nepolarizate atunci când sunt emise în mod natural. Fenomenul de polarizare poate fi observat numai în
cazul undelor transversale, pe când interferenţa şi difracţia undelor se pot produce în cazul tuturor
tipurilor de unde elastice, nu numai la undele transversale.
Lumina este o undă electromagnetică transversală, fiind emisă în mod natural de moleculele din
sursele de lumină, ca o undă nepolarizată. Pentru a simplifica expunerea, putem reprezenta numai
vectorul intensitate a câmpului electric, E r , din unda electromagnetică, aşa cum se vede în fig. 4.39.a).
130