CUPRINS

unde A este amplitudinea undei în sursă, iar r este distanţa la care este exprimată funcţia de undă. Astfel,
datorită faptului că amplitudinea undelor sferice scade cu distanţa de la sursă, putem vorbi de o
amortizare a undelor sferice cu distanţa, r.
Undele ce se propagă din surse punctiforme sunt unde sferice, au suprafeţele de undă de formă
sferică centrate în punctul unde este sursa, iar frontul undei este tot o sferă.
4.4.4. Teoria electromagnetică macroscopică a luminii
Lumina vizibilă este acel domeniu al spectrului undelor electromagnetice din intervalul de
lungimi de undă λ ∈[350, 750]
nm. În fenomene precum interferenţa, difracţia, reflexia şi refracţia,
dispersia, absorbţia şi polarizarea undelor luminoase se poate vorbi de caracterul ondulatoriu al undelor
electromagnetice. Aceste fenomene sunt descrise de teoria macroscopică a luminii.
Undele electromagnetice formează numai una din formele de manifestare a interacţiunilor
electromagnetice. La scară microscopică, între atomi de exemplu, interacţiunile electromagnetice se
prezintă sub o formă specială, corpusculară. Numim fotoni particulele (corpusculii) care realizează
interacţiunile, la nivel atomic sau subatomic. Fenomene precum sunt efectul fotoelectric, efectul
Compton, radiaţia termică, interacţiunile cu atomii, nucleele sau particulele elementare vor fi analizate
în capitolul următor, utilizând ipoteza corpusculară asupra luminii (Mecanica cuantică). În continuare
vom analiza câteva aspecte relevante ale teoriei macroscopice a luminii.
I. Interferenţa luminii
Interferenţa este fenomenul general al suprapunerii undelor în spaţiu. În anumite condiţii
rezultatul interferenţei este o undă staţionară, caracterizată de maxime şi minime de interferenţă. Condiţia
necesară pentru interferenţă este ca undele să fie coerente. Acest aspect se referă la diferenţa de fază
dintre undele care interferă: pentru ca două unde să fie coerente, diferenţa lor de fază trebuie să fie
independentă de timp.
Dispozitivul lui Young. Într-un paravan vertical sunt practicate două deschideri, aşezate simetric
faţă de o axă de simetrie, SO. S constituie sursa punctiformă a unei unde electromagnetice
monocromatice sferice, aşa cum se poate vedea în fig. 4.35. Deschiderile din paravan formează două
surse secundare de lumină, ce se propagă de partea cealaltă a acestui paravan. Distanţa dintre sursele S 1 şi
S 2 este 2l. Deoarece aparţin aceluiaşi front de undă, sursele S 1 şi S 2 sunt surse coerente, de aceea emit
unde de aceeaşi amplitudine şi care sunt în fază. Pe un ecran vertical, situat la distanţa D, se formează o
undă staţionară, ce se prezintă sub forma unei figuri de interferenţă. Undele emise de cele două surse
parcurg distanţe diferite, r 1 şi r 2 , până în punctul P, de aceea ele vor avea faze diferite în P. În punctul P
funcţiile de undă ale celor două unde sunt:
124