CUPRINS

4.3.10. Curenţi de conducţie şi curenţi de deplasare
Să condiderăm un condensator plan cu armăturile în vid, care a fost încărcat cu sarcini electrice de
la o sursă exterioară, aşa cum se poate vedea în fig. 4.33. Apoi condensatorul se descarcă pe o rezistenţă
electrică. Electronii se deplasează prin conductorii de legătură spre cealaltă armătură, unde se
neutralizează cu sarcinile electrice de semn opus, creând curentul de conducţie, de intensitate I c .
Reamintim că, prin convenţie, sensul curentului electric este cel care ar corespunde deplasării sarcinilor
electrice pozitive. Din acestă cauză câmpul electric din interiorul condesatorului scade în timp, astfel
r
încât după descărcarea condesatorului E = 0 . Putem defini această scădere printr-o derivată parţială la
∂E r
timp a intensităţii câmpului electric diferită de zero, ≠ 0 . Apare, din acest motiv, un curent electric,
∂t
numit curent de deplasare, a cărui existenţă nu se datorează circulaţiei sarcinilor electrice, ci variaţiei
intensităţii câmpului electric la timp.
Densitatea curentului de deplasare este dată de relaţia lui Maxwell, în aşa fel încât curentul care
iese din fiecare armătură să fie egal cu cel care intră în ea:
r
r ∂E
jd
= ε
0
(4.85)
∂t
În felul acesta s-a pus în evidenţă un curent ce se propagă.şi prin vid, curent observat pentru prima
dată de către James Clerk Maxwell.
Fig. 4.33. Descărcarea condensatorului într-un circuit electric:
I c - curent de conducţie, I d - curent de deplasare.
116