CUPRINS

Fig. 4.36. Principiul lui Huygens.
Atunci când în calea undei luminoase se află obstacole, deschideri sau paravane, vorbim de
fenomenul de difracţie a luminii. Prin difracţie se înţelege fenomenul de schimbare a direcţiei de
propagare a undei la întâlnirea unor deschideri de lărgime finită. De fapt, difracţia se produce numai dacă
dimensiunea, L, a obstacolului este de ordinul de mărime al lungimii de undă a luminii, λ, L ≈ λ .
Un sistem destul de simplu pe care se produce fenomenul de difracţie este reţeaua de difracţie,
prezentată în fig. 4.37. Ea constă dintr-o succesiune de zone opace şi transparente practicate într-un
paravan şi aflate la distanţa d una de alta. O undă plană cade normal pe reţea. Pe un ecran vertical se
obţine figura de difracţie, care constă din maxime şi minime de difracţie. În fig.4.37 se poate vedea şi
intensitatea undei difractate în funcţie de poziţia pe ecran. Condiţia de a obţine în punctul P maximul de
difracţie de ordinul k al unei unde, de lungime de undă λ, este următoarea:
d sin α = k λ
(4.105)
unde d este constanta de reţea iar α este unghiul sub care se vede punctul P din centrul de simetrie al
sistemului. Pe axa de simetrie, datorită drumurilor egale, undele ajung în fază, deci aici se formează
maximul de ordinul 1, indiferent de lungimea de undă a undei. Prin δ s-a notat diferenţa de drum dintre
undele reprezentate în figură.
127