CUPRINS

curenţi electrici care să genereze un câmp magnetic radial cu linii de câmp deschise, asemănător
câmpului electrostatic creat de o sarcină electrică punctiformă.
4.3.6. Interacţiunea dintre doi curenţii paraleli
Se constată experimental că între doi conductori liniari, practic infinit de lungi, paraleli între ei şi
parcurşi de curenţii electrici de intensităţi I 1 şi I 2 , se manifestă o forţă de interacţiune ce depinde de
distanţa dintre ei. Forţa de interacţiune dintre cei doi conductori este de atracţie dacă cei doi curenţi sunt
de acelaşi sens, aşa cum se poate vedea în fig.4.26. Dacă cei doi curenţi sunt de sens contrar, forţa este de
respingere. Cauza acestei forţe de interacţiune este faptul că fiecare curent electric generează în jurul său
un câmp magnetic. În consecinţă, fiecare câmp magnetic acţionează asupra celuilalt conductor parcurs de
curent electric.
Pe cale exeprimentală, Ampère a stabilt valoarea forţei de interacţiune dintre cei doi conductori,
paraleli de lungime infinită, pe o porţiune de lungime comună l:
I1
I
2
F = µ l
(4.57)
2 π d
unde µ = µ 0 µ r .
Fig.4.25. Forţa de interacţiune dintre doi curenţi paraleli de acelaşi sens.
Relaţia (4.57) este utilizată pentru definiţia unităţii de intensitate a curentului electric, [I] SI =1
Ampère. 1 A reprezintă intensitatea unui curentul electric constant care, dacă circulă prin două
conductoare electrice paralele de lungime infinită, situate în vid la distanţa de un metru unul de altul,
determină ca forţa de interacţiune dintre ele să fie de 2 •10 -7 Newtoni pe fiecare metru de lungime
comună.
107