CUPRINS

O mărime frecvent utilizată în descrierea câmpului electric într-un mediu oarecare este inducţia
electrică, D r . Prin inducţie electrică se înţelege producerea unui câmp electric staţionar în interiorul unui
mediu cu ajutorul unui alt câmp electric exterior, de asemenea staţionar.
Câmpul electric al Pământului. În atmosfera terestră se manifestă un câmp electric creat de ionii
rezultaţi din fenomenul de ionizare a moleculelor de gaz bombardate de radiaţiile cosmice. Astfel se
formează o pătură sferică conductoare de electricitate la altitudini înalte în jurul Pământului. Chiar
Pământul conţine o anumită cantitate de sarcini electrice, fiind totodată şi un destul de bun conducător de
electricitate. Ne putem imagina Pământul şi straturile joase ale atmosferei ca formând o sferă
conductoare. Între sfera conductoare formată de Pământ şi pătura sferică a ionilor de la altitudini înalte
există o pătură sferică de circa 50 km grosime, ce nu este un bun conductor electric. La suprafaţa
Pământului se poate măsura un câmp electrostatic având intensitatea de circa E= 100V/m. Considerând
raza sferei terestre de 5000 km, se poate determina sarcina electrică superficială pe care o are Pământul,
şi anume această sarcină electrică este de circa 3 10 5 C.
Dacă se introduce un conductor într-un câmp electric staţionar se produce, prin influenţă, o
separare de sarcini electrice, iar la atingerea stării de echilibru sarcinile se află numai pe suprafaţa
conductorului, aşa cum se poate vedea în fig. 4.6.
a)
b)
Fig. 4.6. Conductor în câmp electric extern:
a) la început; b) după stabilirea echilibrului.
88