CUPRINS

h
unde m 0 este masa de repaos a electronului. Valoarea constantei din relaţia (5.15) este Λ = = 0. 024
m c
Å şi reprezintă deplasarea Compton corespunzătoare unui unghi de difuzie θ = 90 o .
Se constată că se poate explica dependenţa deplasării Compton numai de unghiul de împrăştiere a
razelor X , dacă de presupune că razele X sunt formate din fotoni, particule cu masă, energie şi impuls
mecanic. Aceste particule se comportă ca nişte "bile de biliard" în procesele de ciocnire elastică cu
electronii.
0
5.3. Radiaţia termică
Un corp aflat la o anumită temperatură emite radiaţie electromagnetică în exterior. Cu cât
temperatura lui este mai ridicată, cu atât emisia sa se îmbogăţeşte cu radiaţii din domeniul de lungimi de
undă scurte. Radiaţia electromagnetică emisă de un corp incandescent are lungimi de undă din domeniul
ultaviolet. Dacă nu este incadenscent, corpul emite totuşi radiaţie de lungimi de undă lungi, adică din
domeniul infraroşu. De aceea, radiaţia termică este specifică tuturor corpurilor.
Să presupunem că mai multe corpuri, având temperaturi diferite, se introduc într-o incintă
căptuşită, impermeabilă şi cu suprafaţa internă reflectantă. Corpurile vor schimba energie între ele prin
radiaţie termică până când ajung la aceeaşi temperatură. Aceste corpuri sunt în echilibru termic. La
echilibru termic energia primită în unitatea de timp de fiecare dintre corpuri este egală cu energia radiată
în unitatea de timp. Se obţine o radiaţie termică la o anumită temperatură, numită o radiaţie termică de
echilibru.
Corpul negru. Un corp care absoarbe întreaga energie a radiaţiei care cade pe el se numeşte corp
negru. Corpuri absolut negre nu există în natură, dar să considerăm o cavitate care are un mic orificiu
(vezi fig. 5.7). O radiaţie incidentă pe orificiu se reflectă în interiorul cavităţii de un număr mare de ori.
O fracţiune din energia radiaţiei este absorbită de peretele interior al cavităţii la fiecare reflexie a
radiaţiei. De aceea, fracţiunea din energia radiaţiei care iese prin orificiu este foarte redusă. Putem spune
că absorbţia radiaţiei de către orificiu este practic totală. Suprafaţa orificiului se comportă ca un corp
negru. Radiaţia lui se numeşte radiaţia corpului negru. Un corp real absoarbe doar o fracţiune din
radiaţia incidentă pe el, adică se comportă ca un corp gri.
141