CUPRINS

Fig. 4.41. Difuzia luminii soarelui pe o moleculă din atmosferă.
Lumina liniar polarizată reprezintă un anumit tip de unde polarizate. Există şi sisteme optice, aşa
cum sunt cristalele birefringente de exemplu, care separă lumina naturală incidentă pe ele în două unde ce
se propagă pe direcţii paralele. Una dintre cele două unde se numeşte raza ordinară, ce se propagă pe
direcţia undei incidente, iar cealaltă se numeşte raza extraordinară, deoarece se propagă pe o direcţie
paralelă cu raza ordinară, dar decalată faţă de direcţia ei. Ambele unde sunt polarizate liniar, dar direcţiile
de vibraţie ale vectorilor de câmp formează un unghi drept. Acest efect se datorează existenţei a doi
indici de refracţie ai cristalului, indicele de refracţie corespunzător razei extraordinare fiind dependent de
direcţie. După cum ştim valoarea indicelui de refracţie determină viteza de propagare a undei. Deci cele
două unde liniar polarizate pe direcţii perpendiculare s-au propagat prin cristal cu viteze diferite.
Dacă se taie cristalul birefringent în aşa fel încât unda incidentă să fie perpendiculară pe axa
optică a cristalului, atunci cele două unde nu se mai separă, ele propagându-se pe aceeaşi traiectorie cu
viteze diferite. La ieşirea din cristal cele două unde sunt defazate şi produc lumină polarizată eliptic,
liniar sau circular. În fapt, avem de-a face cu compunerea a două mişcări oscilatorii liniare care se adună,
aşa cum am văzut în subparagraful 3.3.3. Astfel, ştim că, în funcţie de defazajul pe care-l au la ieşire, cele
două unde transmise prin cristalul birefringent pot genera o undă circulară.
133