CUPRINS

fotocurentului este proporţională cu fluxul luminos incident pe catod, deci şi intensitatea curentului de
saturaţie este proporţională cu fluxul luminos, conform cu relaţia (5.2).
Importanţa teoretică a teoriei lui Einstein. Aşa cum am spus mai înainte, Planck introdusese
numai teoria emisiei energiei electromagnetice prin porţii discrete de energie (cuante de energie). Dar
Einstein are meritul de a fi extins teoria cuantelor şi pentru propagarea energiei electromagnetice în
spaţiu. El a afirmat pentru prima dată că un foton este o porţie finită de energie şi că fascicolul luminos
este format dintr-o mulţime de fotoni ce transportă energia electromagnetică prin spaţiu.
Caracteristicile fotonului. Fotonul este un corpuscul neutru din punct de vedere electric. Are viteza egală
cu viteza undei electromagnetice, adică în vid se propagă cu viteza c = 3 10 8 m/s. Fotonul este purtătorul
unei energii, numită cuantă de energie, dată de relaţia (5.3).
Conform teoriei relativităţii a lui Einstein, un corp care are masa m, are totodată energia:
2
ε = m c
(5.8)
Egalând relaţiile (5.3) şi (5.8), obţinem masa de mişcare a fotonului:
ε =
c
= h ν
m 2 h
m
2
ν
= (5.9)
c
Această ultimă relaţie reprezintă modul în care se determină masa de mişcare a fotonului.
În teoria relativităţii a lui Einstein se demonstrează că un corp are şi masă de repaos, m 0 . Relaţia
dintre masa de mişcare si masa de repaos depinde de viteză şi, conform teoriei relativităţii a lui Einstein,
este de forma:
m
m
0
= (5.10)
2
v
1−
c
2
unde v este viteza relativistă a corpului, adică o viteză foarte mare, comparabilă cu viteza luminii, c.
Fotonul are viteza luminii, v = c, deci masa lui de repaos este nulă:
2
c
= m 1−
0
(5.11)
c
m
0
=
2
Aceasta înseamnă că nu există foton în repaos, deoarece el nu are masă în această stare.
Orice particulă care are masă şi viteză, are şi impuls mecanic. Fotonul are impulsul mecanic:
138