CUPRINS

curent. Cu cât rezistivitatea electrică este mai mare, cu atât este mai intens câmpul electric necesar pentru
stabilirea unei densittăţi de curent date. Cu cât rezistivitatea electrică a unui material este mai mare, cu
atât conductivitatea electrică este mai redusă. În SI unitatea de măsură pentru rezistivitatea electrică este
[ρ] = 1 Ω m. Conductivitatea electrică a unui material reprezintă posibilitatea ca sarcinile electrice să fie
mobile prin corpuri realizate din aceste materiale, astfel încât să conducă curentul electric prin corp, la
aplicarea unei diferenţe de potenţial.
Izolatorii sunt corpuri solide obţinute prin legaturi ionice, în care nu se află electroni liberi. Aceste
corpuri solide nu conduc curentul electric, deci au rezistivitate infinită. Izolatorii nu lasă nici sarcini
electrice din afara lor să le străbată.
În metale electronii de valenţă, fiind slab legaţi de atomii ce formează reţeaua metalică, transportă
curentul electric. Se poate arăta că metalele (conductorii) au o rezistivitate electrică ce creşte cu
temperatura, aşa cum se poate vedea în Fig.6.1. a).
a) conductori b) semiconductori
Fig.6.1. Variaţia rezistivităţii electrice cu temperatura la conductori şi semiconductori.
S-a determinat experimental că rezistivitatea electrică a metalelor variază cu temperatura după legea:
ρ = ρ (1 + α T)
(6.1)
0
∆
unde ρ 0 este rezistivitatea la temperatura de referinţă T 0 , α este coeficientul termic al rezistivităţii, iar
∆T= T- T 0 , este diferenţa dintre temperatura T la care este exprimată rezistivitatea electrică şi temperatura
de referinţă.
Semiconductorii formează o clasă aparte în ceea ce priveşte conducţia electrică. Sarcinile electrice de
conducţie din semiconductori, sau purtătorii, sunt electronii de conducţie şi golurile. Procesul de
generare de electroni de conducţie şi de goluri constă în ruperea legăturilor covalente dintre anumiţi
atomi, rolul principal fiind jucat de temperatura la care se află semiconductorul: cu cât temperatura este
mai mare cu atât creşte numărul de legături covalente din care unii electroni de valenţă sunt puşi în
libertate, ei devenind electroni de conducţie. Locurile lăsate vacante de aceşti electroni poartă numele de
goluri de conducţie, ele participând alături de electronii de conducţie la transportul sarcinilor electrice,
atunci când se aplică o tensiune electrică la capetele semiconductorului. Golurile de conducţie sunt
sarcini electrice pozitive. Creşterea numărului de purtători de sarcină electrică din semicondcutor odată
156