CUPRINS

⎛ k(r2
− r1
) ⎞ π
cos⎜
⎟ = cos(2n ) = 1.
⎝ 2 ⎠ 2
Amplitudiena devine E rez = 2 E 0 . Dacă diferenţa de fază dintre undele care interferă este un
multiplu par de π/2, atunci diferenţa de drum dintre cele două unde este:
λ
∆ r = r2
− r1
= 2n
(4.103)
2
Relaţia (4.103) se numeşte condiţia de maxim de interferenţă. În punctele de maxim de interferenţă
se obţine o undă luminoasă cu intensitatea I rez = 4 I 0 .
b). În punctele de pe ecran în care se întâlnesc unde a căror diferenţă de drum are astfel de valori
încât diferenţa de fază devine:
2π
π
π
∆ϕ = ( r2
− r1
) = , L , (2n + 1)
λ 2
2
se va obţine un minim de interferenţă deoarece, în acest caz, are loc relaţia:
⎛ k(r2
− r1
) ⎞
π
cos⎜
⎟ = cos(2n + 1) = 0.
⎝ 2 ⎠
2
Amplitudiena devine E rez = 0. Dacă diferenţa de fază dintre cele două unde care interferă este un
multiplu impar de π/2, atunci diferenţa de drum dintre cele două unde este:
λ
∆ r = r2
− r1
= (2n + 1)
(4.104)
2
Relaţia (4.104) se numeşte condiţia de minim de interferenţă. În punctele de minim de
interferenţă de pe ecran se obţine o anihilare a undelor, I rez = 0, adică întuneric.
Pe ecran se obţine o succesiune de maxime şi minime de interferenţă, numite franje de
interferenţă. Distanţa dintre două maximede interferenţă se numeşte interfranjă.
II. Difracţ ia luminii
Termenul de difracţie se aplică fenomenelor în care ne interesează efectul rezultant produs de o
porţiune limitată a frontului de undă. Din punct de vedere fizic nu există nici o deosebire între
interferenţă şi difracţie.
Principiul lui Huygens. Sursa punctiformă S produce în punctul M acelaşi efect ca o repartiţie
uniformă de surse elementare, punctiforme, S 1 , S 2 , ..., S n , .., dispuse pe suprafaţa frontului de undă.
Undele elementare sferice vor da prin interferenţă o undă rezultantă ce ajunge în punctul M. În fig. 4.36
se poate vedea frontul pe care se află sursele elementare şi noul front al undei, în punctul M.
126