boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

12. RECUPERAREA PACIENŢILOR CU HDL OPERATĂ
Marcu Iulia-Rahela 1 , Popescu Roxana 1 , Toma I. 1 , Toma M.B 2 .
1.Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova
2. SCM Policlinica TomMed Craiova
Introducere
Solicitarea permanentă a coloanei vertebrale în diferite situaţii cotidiene socioprofesionale
determină apariţia fenomenelor de uzură, care au mai mult sau mai puţin
expresie clinică.
Dintre elementele structurale ale coloanei vertebrale, discul intervertebral ridică
probleme clinice şi terapeutice particulare, consecinţe directe ale poziţiei anatomice şi
gradului crescut de solicitare cvasipermanentă.
Suferinţa discală se dezvoltă progresiv, evoluţia sa fiind dependentă de mai multe categorii de
factori – intrinseci sau extrinseci, care trebuie cunoscuţi pentru succesul programului
terapeutic şi de profilaxie.
Discopatiile vertebrale, predominant la nivelul coloanei vertebrale lombare,
conform clasificării lui Arseni, se grupează în patru faze, faza a treia fiind de fapt hernia
de disc, care cuprinde trei stadii, primul fiind stadiul algic – sindromul de iritaţie
radiculară. În cadrul acesta sunt incluse cruralgia sau sciatalgia, atunci când rădăcinile
nervoase sunt doar iritate de discul herniat în canalul rahidian, fără a fi comprimate
(sindromul de compresiune – stadiul II) sau întrerupte (sindromul de întrerupere –
stadiul III). Tabloul clinic al pacientului cu hernie de disc impresionează prin
componenta algică asociată cu fenomenele psihosomatice ale pacientului, în contextul
unui tablou semiologic vertebral, mai mult sau mai puţin elocvent.
Pacientul cu hernie de disc lombară solicită consultul medicală la diferite categorii de
specialişti – medic de familie, internist, reumatolog, recuperator, neurolog, ortoped,
neurochirurg. Diagnosticarea corectă se face prin coroborarea datelor obţinute la examenul
clinic cu datele furnizate de examenele paraclinice – radiologie, mielografie, discografie,
examen tomografic computerizat, rezonanţa magnetică nucleară, electromiografie.
Asistenţa sa este asigurată de o echipă medicală multidisciplinară, care alege şi aplică
corespunzător metodologia de tratament.
Alternativele terapeutice sunt:
♦ terapia medicamentoasă (medicamente din grupa analgeticelor,
antiinflamatoarelor steroidiene şi nesteroidiene),
♦ terapia chirurgicală,
♦ terapia de recuperare – fizicală şi kinetică,
♦ alte forme de terapie.
Hernia de disc are un determinism constituţional; se produce pe o anumită stare tisulară
particulară a individului, în condiţiile asocierii factorilor exogeni şi endogeni suplimentari.
Pacienţii de sex masculin, cu vârsta cuprinsă între 30 – 45 ani, care desfăşoară munci
grele (şoferi, lăcătuşi, electricieni, strungari, frezori etc.) dar şi profesiuni în care regiunea
lombară este solicitată în poziţii vicioase prelungite (şezând, ortostatism etc.) fără eforturi fizice
prezintă un risc crescut pentru hernia de disc, având o dezadaptare pe un fond de deficit
constituţional. Subiecţii cu vârsta peste 40 ani prezintă o slăbiciune adaptativă care se constituie
într-un factor de risc suplimentar pentru hernia de disc lombară.
Din punct de vedere patogenic, factorii corelaţi cu hernia de disc lombară sunt grupaţi
în trei categorii: predispozanţi, favorizanţi şi determinanţi (tabel nr. 1).
101