boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

pacient. Numai prin aprofundarea specificului unui post de muncă şi a sectorului medical
deservit se pot evidenţia sensurile şi valoarea măsurilor ergonomice propuse.
Analiza solicitărilor şi a impactului pe termen lung rezultate din manevrarea
materialelor de lucru: paturi, cărucioare de transport, aparate Rőentgen mobile etc. poate
permite cunoaşterea determinanţilor specifici din utilizarea acestora. Măsurarea
iluminatului trebuie completată cu informaţii privind dimensiunile şi contrastul
simbolurilor înscrise pe etichetele medicamentelor, vârsta medie a personalului, numărul
purtătorilor de lentile corectoare etc.
Factori din ambianţa de muncă, precum zgomotul emis de sistemele de alarmă, pot
necesita studii ergonomice şi analize spectrale sonore pentru a evita confuziile din recepţia
avertizărilor multiple prezente într-o unitate de terapie intensivă.
În sistemul îngrijirilor de sănătate, datorită riscurilor asupra sănătăţii, aceste posturi sunt
subsolicitate sau sunt părăsite: incapacitate de muncă temporară sau permanentă indusă
predominant de bolile şi injuriile musculoscheletice (13,8%o zile de muncă pierdute din
totalul cauzelor). Bolile musculoscheletice sunt localizate în primul rând la nivel lombar,
dar şi la nivel cervico-brahial, membre superioare, genunchi. Principala cauză a acestor
suferinţe este ridicarea şi transportul bolnavilor adinamici.
Bolile musculoscheletice localizate la nivelul coloanei lombare sunt clasate ca declanşate
de un eveniment instantaneu, în timp ce alte localizări (tendinite, sinovite, bursite,
sindromul Raynaud) sunt considerate boli prin microtraumatisme cumulative .
În peste 85% din episoadele dureroase lombare, cauzele rămân neclare, dar multiple
evidenţe ştiinţifice actuale indică factorii stresori biomecanici. Dificultăţile diagnostice
rezultă din sărăcia semnelor obiective, majoritatea cazurilor fiind înregistrate pe baza
simptomului durere lombosacrată cu sau fără iradiere în membrele inferioare. De altfel,
toate bolile sau „tulburările musculoscheletice” ocupaţionale au fost considerate „o
colecţie de simptome” cu etiopatogenie incertă.
În studiile epidemiologice efectuate în spital, prevalenţa lombalgiilor în rândul
personalului de îngrijire a fost situată între 43 şi 80%/an comparativ cu prevalenţa în
populaţia generală din ţările dezvoltate care pe durata întregii vieţi a fost calculată la 70%
(NIOSH, 1997).
Costurile directe şi indirecte (compensaţii pentru pacient, plata zilelor de muncă absentate,
tratamente de durată, pierderi economice) sunt cifrate la sume imense (11 bilioane dolari în
1990: USA).
În ierarhizarea riscurilor pentru sănătatea personalului medico-sanitar, lombalgiile ocupă
locul al doilea după „efecte acute sau cronice ale stresului şi suprasolicitării” fiind urmate
de riscurile biologice (HIV sau hepatită prin înţepare accidentală cu acul contaminat) .
Valorile limită admisibile stabilite pentru ridicarea de greutăţi în industrie (NIOSH) nu
sunt aplicabile pentru ridicarea şi transferul pacienţilor întrucât virtual oricare pacient adult
cântăreşte mai mult decât 51 pounds (23 kg) stabilită ca limită maximă.
În 48% din cazurile de lombalgie înregistrată, evenimentul precipitant al episodului acut a
fost bine precizat:
- întoarcerea/repoziţionarea în pat a bolnavului,
- împingerea, ridicarea, tracţionarea sau susţinerea unui pacient (transferul din pat în
scaunul cu rotile şi invers),
- asistarea bolnavului (igienă, toaletă, transport pentru diferite investigaţii sau
tratamente),
- ridicarea şi manevrarea unor echipamente tehnice grele.
145