boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

sancţiunile disciplinare pe care le socotesc aplicate fără temei sau cu încălcarea legii şi orice
măsuri pe care le consideră nelegale, cerând restabilirea drepturilor încălcate. Orice
nerespectare a drepturilor personale ale celor încadraţi în muncă atrage răspunderea
persoanelor vinovate.
Litigiile dintre persoanele încadrate în muncă şi firme, în legătură cu încheierea,
executarea şi încetarea contractului de muncă sunt litigii de muncă şi se soluţionează de
către comisiile de judecată, instanţele judecătoreşti sau alte organe precizate de lege.
MOBILIZAREA PĂRŢII LATENTE A CAPACITĂŢII DE MUNCĂ
În activitatea sa, lucrătorul îşi formează un stil propriu de lucru, caracterizat printrun
anumit ritm şi printr-un anumit nivel calitativ al operaţiilor sau produselor pe care le
execută. În mod natural, el nu pune în acţiune întreaga sa capacitate de muncă, apreciind,
prin experienţă, posibilitatea de refacere a părţii consumate, de la o zi la alta.
Partea din capacitatea de muncă menţinută în rezervă reprezintă partea latentă a
capacităţii de muncă. Mobilizarea parţială a acestei părţi este posibilă prin următoarele căi:
- formele de salarizare;
- salariul de încadrare;
- acordarea treptelor şi gradaţiilor;
- reducerea vechimii necesare acordării treptelor şi gradaţiilor;
- participarea la împărţirea beneficiilor;
- stimularea prin premii;
- forme de pregătire profesională şi de perfecţionare a cadrelor existente din
întreprinderi;
- promovarea în muncă;
- reducerea vechimii pentru promovarea în muncă.
CONCLUZII
Influenţa pe care conducerea operativă a activităţii o are asupra stării de securitate şi
sănătate la locul de muncă are repercursiuni directe asupra rezultatelor firmei.
Alegerea lucrătorilor, modul de repartizare a sarcinilor de muncă prin anticiparea
comportamentului acestora în viaţa firmei, reacţia lucrătorilor la locul de muncă referitor la
starea mijloacelor de producţie şi mediului de muncă, prognoza pregătirii viitoare a
lucrătorilor pentru a satisface nevoile de realizare a programului firmei, sunt calităţi pe care
conducătorul le testează prin realizările obţinute.
Conducerea firmei trebuie să se bazeze pe studiile efectuate de specialiştii în domeniu,
să aplice principiile verificate de practica aplicată pentru a obţine rezultatele scontate.
Studiile arată că:
- fiecare lucrător trebuie să primească sarcini de la un singur conducător (conducătorul
locului de muncă);
- fiecare lucrător să aducă la cunoştinţa conducătorului său ierarhic, problemele cu
care se confruntă în rezolvarea sarcinii primite;
- problemele ridicate de lucrător trebuie rezolvate de conducătorul locului de muncă;
- conducătorul locului de muncă trebuie să-i comunice lucrătorului modul de rezolvare
a neclarităţilor semnalate;
- lucrătorul trebuie să raporteze conducătorului său modul cum a dus la îndeplinire
sarcina primită.
Acesta este principiul care trebuie să stea la baza oricărei activităţi. Conform acestui
principiu se crează responsabilitatea individului pentru acţiunile sale. Disciplina în muncă se
bazează pe acest principiu. Activităţile care nu se bazează pe disciplină aduc rezultate
întâmplătoare, haotice. Aceste activităţi induc în sistemul de muncă riscuri.
51