boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

transportul de materiale, instrumente, maşini şi unelte de lucru, a acţiunii factorilor din
mediul şi din conţinutul muncii. Legătura dinte aceste deficienţe şi bolile musculo-osteoarticulare
se situează la nivel biomecanic (postura de lucru, forţa excesivă, frecvenţa
mişcărilor repetitive şi stereotipe, deci la interfaţa om-maşină-mediu.
Aparţinând riscului ergonomic, orice demers investigaţional al tulburărilor
musculoscheletice ale membrului superior impune modele globale, coerente, participative
multidisciplinar Este sugerată abordarea clasică ergonomică constând în numeroase etape
succesive care încep cu analiza situaţiilor de muncă (cunoaştere înainte de acţiune) şi
terminând cu urmărirea rezultatelor la soluţiile aplicate (reluare).
Un astfel de demers pluridisciplinar (echipă de ingineri ergonomi, echipă medicală,
reprezentanţi ai muncitorilor) conţine elemente de analiză aprofundată a situaţiilor concrete de
muncă, formularea obiectivelor de urmărit, alegerea priorităţilor, propunerea de soluţii
concrete, aplicarea intervenţiilor ergonomice şi evaluarea rezultatelor obţinute. Avantajul
acestui tip de demers este rigoarea care nu permite eliminarea nici unei etape. Dezavantajele
provin din dificultatea derulării (durată, tehnică, utilizare de către experţi).
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006, prevede :
- art. 7, alin.(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de
natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a)sa evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de munca, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de munca
- art.12alin.(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) sa realizeze şi sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în
munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice.
b) sa întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice şi de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice
corespunzător condiţiilor de munca specifice unităţii.
Normele metodologice pentru aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006,
aprobate prin HG 1425/2006 stabileşte următoarele obligaţii ale angajatorilor:
Art. 16 (1) Activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate în cadrul întreprinderii şi/sau
unităţii sunt următoarele:
1.identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor;
2.elaborarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie bazat pe evaluarea riscurilor .
3.……………
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE
EVALUĂRII RISCURILOR
‣ evaluarea riscurilor reprezintă studiul sistematic al tuturor aspectelor procesului de
muncă susceptibile de a genera evenimente nedorite, al mijloacelor de eliminare a pericolelor
şi al măsurilor de prevenire/protecţie aplicabile pentru controlul acestor riscuri;
‣ evaluarea riscurilor trebuie să fie condusă de conducerea la vârf, care va consulta
şi/sau va implica direct toţi factorii afectaţi/interesaţi: angajator, conducere la vârf, muncitori
şi reprezentanţii acestora;
‣ evaluarea riscurilor comportă următoarele etape:
a. Identificarea pericolelor;
b. Identificarea muncitorilor (sau a altor persoane) care pot fi expuse la aceste pericole;
139