boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

cursul aceluiaşi ciclu de mişcări, munca dinamică se poate efectua un timp destul de
îndelungat fără apariţia fenomenelor de oboseală.
Într-o activitatedinamică se poate vorbi despre lucrul în sensul fizic al termenului
pentru că există o deplasare a punctului de aplicaţie al forţei:
Lmecanic = greutate x deplasare
Puterea lucrului dinamic este raportul între lucrul apreciat în unităţi fizice şi timpul de
executare. Puterea cea mai ridicată care poate fi menţinută mai multe ore corespunde
regimului critic şi reprezintă numai 1/10 din puterea de vârf.
Puterea de vârf este puterea maximă a unui muşchi atinsă prin scurtarea sa.
Metabolismul energetic
Energia utilizată pentru activitatea musculară ca şi pentru orice formă de activitate
celulară reprezintă un complex de reacţii chimice. Alimentele constituie în ultimă instanţă
sursa din care organismul extrage substanţele necesare pentru aceste reacţii, împreună cu
oxigenul reţinut prin respiraţie. Modificările suferite de aceste substanţe sunt cunoscute sub
termenul de metabolism. Acesta a fost comparat cu un fel de combustie lentă deoarece
procesele de transformare consumă oxigen şi principalele produse care rezultă sunt: apă,
bioxid de carbon, şi căldură sau energie mecanică în cazul muşchilor.
Cele precizate mai sus, stau la baza studiului reducerii efortului fizic, prin ceea
ce numim ergonomie „ştiinţa muncii”, având ca obiect de studiu omul în abianţa de
muncă şi adaptarea muncii la om.
În acest context, ergonomia urmăreşte obţinerea unei producţii de bunuri
materiale şi spirituale în cantitate cât mai mare şi de calitate superioară cu un consum
minim de energie umană.
Studiul relaţiei om- maşină şi mediu în vederea optimizării acestei relaţii, precum şi
modul de aranjare al dispozitivelor de muncă, a uneltor de aşa natură încât să rezulte
economie de mişcări şi eforturi trebuie să stea permanent în atenţia tehnicienilor, specialiştilor
din diverse domenii de activitate. Această preocupare trebuie să se reflecte în organizarea pe
principii ergonomice a muncii şi a producţiei.
Economia forestieră cuprinde o activitate complexă şi variată în cele trei mari sectoare
specifice:
• silvicultură;
• exploatări, transporturi şi construcţii de drumuri forestiere;
• industrializarea lemnului;
Cu excepţia sectorului de industrializare a lemnului, unde munca se desfăşoară pe
suprafeţe de teren relativ mici în celelalte două sectoare, activitatea se desfăşoară pe suprafeţe
întinse de teren, cu implicaţii specifice în ceea ce priveşte organizarea producţiei şi a muncii.
Organizarea pe baze ergonomice a muncii se face având în vedere operaţiile
principale (cheie) ale procesului de producţie astfel ca în funcţie de acestea să fie
redimensionate celelalte.
Pentru exploatările forestiere de exemplu, procesul tehnologic principal este cel al
colectării lemnului. Factorul principal în organizarea procesului de colectare a lemnului îl
constituie natura mijloacelor de mişcare a lemnului de la cioată la punctele de
preindustrializare de la marginea parchetelor.
În cadrul fabricilor de cherestea, debitarea lemnului în gatere - ferăstraie panglică,
constituie operaţia principală, pe baza cărora trebuie dimensionate celelalte operaţii, cum ar fi
aprovizionarea cu buşteni, prelucrarea cherestelei, etc.
În cadrul fabricilor de mobilă, prelucrarea mecanică a reperelor influenţează
executarea celorlalte operaţii din fluxul de producţie.
Optimizarea relaţiei om – producţie:
264