boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

Regula 7. Să se folosească soluţii în care mişcările să fie continue, fără schimbarea
bruscă a direcţiei. În toate cazurile mişcările continue trebuie să fie preferate celor în zigzag,
întrerupte sau cu unghiuri ascuţite, deoarece schimbarea bruscă a direcţiei mişcărilor reclamă
o încetinire şi o accelerare suplimentară.
Regula 8. Să se tindă ca efectuarea mişcărilor să se realizeze cu un efort cât mai
mic, pe o durată de timp minimă şi mai mult în sensul extensiei decât a flexiei.
Fig. 1.9.
Regula 9. Să se evite mişcările care trebuie să învingă forţa de gravitaţie (v. fig.
1.9.)
Regula 10. Să se asigure ca executarea mişcărilor care necesită efort uşor să se facă
cu ajutorul grupelor de muşchi mari. Capacitatea de acţionare a muşchilor depinde de
secţiunea lor transversală. Un muşchi mai puternic este supus mai puţin la încordare decât
muşchii mici. De asemenea, oboseala muşchilor mai puternici este mai mică decât oboseala
muşchilor mici.
Regula 11. Să se evite transformarea obiectelor dintr-o mână în alta.
Regula 12. Să se înlocuiască – pe cât posibil – mişcarea de deplasare a pieselor în
spaţiu prin susţinere, cu deplasarea lor prin alunecarea(glisarea) pe masa de lucru.
c) Reguli privind folosirea forţei vii (energiei cinetice)
Regula 1. Forţa vie trebuie să fie folosită pentru a ajuta executantul la efectuarea
mişcărilor şi ea trebuie solicitată la minimum atunci când mişcarea este controlată. Forţa vie
(energie cinetică), fiind jumătatea produsului dintre masa unui obiect şi pătratul vitezei sale de
deplasare (E c = mv 2 /2), rezultă că ea creşte cu pătratul vitezei. De regulă, forţa vie cuprinde în
ea masa a trei elemente: obiectul deplasat, sculele sau aparatele şi părţile corpului omenesc în
mişcare. În majoritatea cazurilor forţa vie este folosită pentru a face o muncă utilă. În aceste
situaţii, forţa vie trebuie aplicată încât să se folosească valoarea maximă acesteia.
Regula 2. Să se tindă spre efectuarea unor mişcări balistice (cu balansare liberă).
Mişcările balistice sunt mai rapide, mai uşoare şi mai precise decât mişcările impuse sau
controlate.
Această regulă se bazează pe faptul că mişcările naturale ale corpului omenesc sunt
mişcări curbilinii de timpul pendular alternativ, care pot fi mai uşor suportate de organism.
Mişcările balistice, spre deosebire de mişcările impuse sau controlate, nu necesită intervenţia
(contracţia) grupurilor de muşchi antagonişti.
Regula 3. Atunci când particularităţile piesei prelucrate permit, aceasta să fie
depusă prin aruncare (v. fig. 1.10.)
166