boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

▪ spaţiul de amplasare a aparatelor de măsură şi de control, precum şi a organelor de
comandă frecvent utilizate;
▪ gradul de precizie cerut;
▪ spaţiul disponibil pentru genunchi.
Poziţia de muncă stabilită pe baza criteriilor prezentate trebuie să fie cea
predominantă sau principală în timpul activităţii desfăşurate. Unde este posibil este indicată
însă crearea de condiţii de alternare periodică a diferitelor poziţii de muncă. În cazul in care
alternarea poziţiilor de muncă nu este posibilă, este recomandabil să se schimbe poziţia de
muncă prin asigurarea condiţiilor cu repausul sau odihna din timpul programului de lucru să
se realizeze într-o poziţie diferită de cea practicată în timpul activităţii.
Gradul de solicitare generat de poziţia de muncă
La aprecierea gradului de solicitare generat de poziţia de muncă se recomandă luarea
în considerare a aspectelor următoare:
▪ tipul poziţiei de muncă (ortostatică sau aşezat)
▪ varianta poziţiei de muncă (comodă sau impusă)
▪ zona de muncă
▪ caracteristicile scaunului de lucru sau a suportului folosit
▪ frecvenţa mişcărilor nefiziologice (flexiuni, torsiuni etc.)
Literatura de specialitate cuprinde deja metode de exprimare numerică a gradului de
solicitare generală de poziţia de muncă care permit comparaţii mult mai obiective între
diversele situaţii întâlnite în investigaţiile ergonomice.
În ţara noastră, pentru aprecierea gradului de solicitare generală de poziţia de muncă,
se recomandă nivelul de solicitare posturală folosite în activitatea de diagnostic ergonomic
de către laboratorul de specialitate al Institutului de Expertiză Medicală şi Recuperare a
Capacităţii de Muncă din Bucureşti, ca de exemplu:
▪ solicitare posturală foarte uşoară: poziţie aşezat pe un scaun ergonomic care poate
fi alternată liber cu poziţia ortostatică comodă;
▪ solicitare posturală uşoară: poziţie aşezat obligatorie pe scaun ergonomic, fără
posibilitatea alternării cu poziţia ortostatică; poziţie ortostatică, dar comodă, fără aplecări,
fără ridicarea de greutăţi sau cu ridicarea sporadică a unor greutăţii foarte mici (5 – 8 kg la
bărbaţi şi 2 – 5 kg la femei);
▪ solicitare posturală medie: poziţie ortostatică obligatorie cu aplecări sau torsiuni
sporadice ale trunchiului (5 – 6 pe oră) cu ridicarea unor greutăţi până la 15 kg pentru bărbaţi
şi până la 7kg pentru femei, fără elemente semnificative de travaliu static;
▪ solicitare posturală ridicată: poziţie ortostatică obligatorie, aplecări şi torsiuni
frecvente ale trunchiului (1 – 2 minut), travaliu static prelungit (1 – 2 ore pe schimb), cu
contracţie musculară izometrică importantă, ridicarea şi transportul unor greutăţi mari, dar în
limitele normelor republicane pentru protecţia muncii, diferite combinaţii între primele 3
situaţii;
▪ solicitarea posturală foarte ridicată: poziţie ortostatică în care se impune ridicarea
unor greutăţi care depăşesc valorile prevăzute în normele pentru protecţia muncii; poziţii
speciale ale muncii ca de exemplu: culcat, târâş, urcat pe stâlpi, pe acoperişuri legat cu chingi
etc.
Prin urmare, studiul analitic sau analiza biomecanică a poziţiilor corpului omenesc şi a
condiţiilor de menţinere a echilibrului în procesul de muncă presupune luarea în considerare
a următoarelor aspecte:
▪ observarea şi descrierea sau ilustrarea poziţiilor de muncă cu menţionarea
segmentelor corpului care se deplasează, poziţia axei de gravitaţie şi a axelor segmentelor,
precum şi a raporturilor reciproce ale principalelor segmente ale corpului omenesc, ca de
exemplu: poziţia aşezat cu mâinile la nivelul capului ţi trunchiul vertical; poziţia aşezat cu
trunchiul aplecat înainte la 15° - 30° etc.
258