boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

caracteristicile mediului de muncă şi cerinţele activităţii, potrivit punctului 3 şi punctului 4 de
mai sus.
‣ angajatorul trebuie să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte
securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini, să asigure
supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorului la intervale regulate în funcţie de
riscuri, să ia în considerare grupurile sensibile la riscuri (femeile gravide, lehuzele sau
femeile care alăptează, tinerii, precum şi persoanele cu dezabilităţi) şi să ţină seama că
lucrătorul este expus la riscuri dacă:
- este necorespunzător din punct de vedere fizic să execute sarcina de muncă respectivă;
- poartă îmbrăcăminte, încălţăminte sau alte efecte personale necorespunzătoare;
- nu are cunoştinţe sau instruire suficientă ori adecvată.
‣ angajatorul trebuie să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre toate
măsurile ce trebuie puse în practică în aplicarea prezentei hotărâri, cu privire la protecţia
securităţii şi sănătăţii;
‣ angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora primesc
informaţii generale şi, ori de câte ori este posibil, informaţii precise cu privire la:
a) greutatea maselor;
b) centrul de greutate sau partea cea mai grea, atunci când pachetul este încărcat
excentric.
‣ angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii primesc, în plus, o formare adecvată şi
informaţii precise cu privire la modul corect de manipulare a maselor şi la riscurile la care
aceştia se expun, în special dacă aceste sarcini nu sunt efectuate corect.
Nerespectarea sau încălcarea prevederilor hotărârii atrage răspunderea
contravenţională, civilă sau penală, după caz, potrivit Legii nr. 319/2006.
În cadrul programului ,,Implementarea legislaţiei armonizate în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă’’, Inspecţia Muncii a elaborat ,,Ghidul de evaluare a riscului’’, un
instrument ce oferă angajatorilor, lucrătorilor şi persoanelor responsabile cu securitatea şi
sănătatea în muncă modele de practici europene pentru aplicarea legislaţiei în domeniu.
III. Reducerea riscului de accidentare-bune practici în manipularea manuală a
maselor
În activităţile profesionale, în timpul manipulării manuale a maselor lucrătorul este
supus efortului dinamic având consecinţă contracţia muşchilor în mişcare şi efortului static
având consecinţă contractarea muşchilor fără mişcare. O primă sursă de efort static este
postura ortostatică (în picioare). Alte surse de efort static le constituie susţinerea şi transportul
manual al greutăţilor, în care o mare parte a musculaturii braţelor în primul caz, sau al spatelui
în cel deal doilea, sunt blocate. Un aspect special al contracţiei statice îl constituie poziţiile
forţate, rigide, impuse de anumite activităţi timp prelungit (aplecări, torsionări etc.)
Poziţia corpului lucrătorului în timpul muncii ca element hotărâtor în cadrul
solicitărilor statice, impune acţionarea asupra motivelor care-l determină pe lucrător să
muncească în picioare, şi anume:
- dacă activitatea necesită efort fizic (peste 10.0 kg) sau parcurgerea unor distanţe;
- dacă efectuarea controlului (ex. cu ajutorul privirii ) necesită deplasarea între diferite
puncte fixe;
- obişnuinţa de a lucra în acest fel, lipsa scaunelor corespunzătoare, înălţimea
necorespunzătoare a planului de muncă, modul de lucru impus în poziţia ortostatică etc.
pentru că în felul acesta presiunea se distribuie uniform pe toată suprafaţa discurilor
intervertebrale.
În activitatea de manipulare manuală a maselor pot apărea afecţiuni ale spatelui
cauzate de: ridicare improprie, poziţii greşite ale corpului, suprasolicitarea anumitor muşchi şi
articulaţii, stres şi oboseală, stare generală de sănătate proastă, lipsa condiţiei fizice,
229