boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

muşchii braţelor, spatelui şi abdomenului sunt supuşi la un efort static
suplimentar;
• Greutăţile să fie transportate în mod egal, simultan în ambele mâini;
• Omul are capacitatea de a transporta greutăţi mai mari decât poate ridica;
• În cazul în care trebuie transportate greutăți ce depăşesc valorile normale,
ridicarea se va face cu mijloace mecanice sau de mai mulţi executanţi.
2.2. Afecţiuni de origine profesională ale gâtului şi membrelor superioare.
Afecţiunile gâtului şi membrelor superioare legate de profesie sunt afecţiuni ale
structurilor corpului (muşchi, articulaţii, tendoane, ligamente, nervi sau sistemul circulator
local) care sunt provocate sau agravate în primul rând de desfăşurarea activităţii şi de efectele
microclimatului la locul de munca.
Cele mai multe afecţiuni ale gâtului şi membrelor superioare legate de profesie sunt
afecţiuni cumulative care rezultă din expunerea repetată la sarcini de mare sau mică
intensitate în cursul unei perioade îndelungate de timp.
Acest afecţiuni pot afecta spatele, gâtul, umerii şi membrele superioare. Unele
afecţiuni cum ar fi sindromul de canal carpian, tendinita, sindromul Raynaud – boala de
vibraţii şi sindromul de apertură toracică, au semne şi simptome clar definite, în timp ce altele
sunt mai puţin clar definite, implicând numai durere, disconfort şi furnicături.
Cauza acestor afecţiuni poate fi, de exemplu, munca fizică ce necesită aplicarea unei
forţe cum ar fi cea necesară pentru deplasarea sau menţinerea fermă a unor obiecte. Atunci
când se lucrează cu mâinile, se contractă grupele de muşchi existente la nivelul gâtului,
umerilor, braţelor şi mâinilor. Un lucru evident este acela că, pe măsură ce forţa necesară
pentru manipularea obiectului este mai mare, cu atât creşte efortul muscular al părţilor
implicate ale corpului.
Deşi unele afecţiuni de origine profesională ale gâtului şi membrelor superioare pot fi
rezultatul aplicării bruşte a unei forţe excesive, majoritatea acestora sunt consecinţe ale
aplicării repetate a unei forţe de intensitate aparent moderată dar pe o perioadă de timp
îndelungată. Consecinţele pot fi oboseala musculară şi leziuni microscopice ale țesuturilor
fine de la nivelul gâtului şi membrelor superioare.
Principalii factori de risc:
• Poziţii de lucru incomode, situaţii în care muşchii se contractă iar organismul
este supus unui efort mecanic mărit;
• Mişcările repetitive sau în poziţii statice prelungite, care implică aceleaşi grupe
de articulaţii şi muşchi (ex. lucrul la microscop);
• Munca prelungită fără repaus şi recuperare;
• Vibraţiile pe direcţia mână – braţ;
• Manipularea manuală de mase uşoare care nu solicită decât muşchii din zonele
cervicală şi omoplaţi;
• Ridicări repetate ale braţelor sau întoarceri repetate ale capului;
• Mişcări cu încheieturile în poziţii de răsucire spre interior sau exterior şi
repetarea îndelungată a acestora (ex.Violoniştii);
• Căldura sau frigul excesiv, iluminatul insuficient, nivelul ridicat de zgomot;
• Lipsa de experienţă, de formare sau de familiarizare cu activitatea desfăşurată;
• Îmbrăcămintea sau echipamente individuale de protecţie necorespunzătoare ce
pot restricţiona mişcările sau pot constrânge la exercitarea unor forţe mai mari
pentru realizarea sarcinilor de muncă;
• Fumatul, obezitatea.
Având în vedere cele sus menţionate, o bună evaluare a riscurilor ajută la reducerea
costurilor suportate de organizaţii pentru pierderile de producţie (atât bunuri cât şi servicii) şi
majorarea contribuţiilor de asigurare.
11