boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

- rezistenţa la acţiunea factorilor stresanţi, afectogeni;
- gradul de impulsivitate sau de reţinere – echilibru psihomotor;
Deci nu se poate afirma că există tipuri temperamentale absolut pozitive, favorabile şi
absolut negative, în orientarea şi selectiv profesională trebuie să se ţină seama şi de această
determinare psihoindividuală a personalităţii.
Nu numai pentru a favoriza obţinerea unui randament sporit, dar şi pentru a preveni
erorile şi accidentele de muncă, este esenţială asigurarea unei concordanţe cât mai depline
între ritmul şi specificul de la locul de muncă pe de o parte şi particularităţile temperamentale
ale lucrătorului, pe de o altă parte.
Cercetările au stabilit şi statisticile au confirmat faptul că trăsăturile temperamentale
pot acţiona în sensul creşterii sau a diminuării riscului de accidentare în funcţie de natura
locului de muncă. Astfel, se pot stabili următoarele dependenţe, ca forme de recomandare:
a. În locuri cu solicitări senzorio - motorii sau decizionale care reclamă rapiditate şi
mobilitate, un lucrător cu temperament flegmatic este mai predispus la accident decât unul
sangvinic sau coleric.
b. În activităţi cu caracter monoton un individ coleric este mai predispus la accidentare
decât unul flegmatic sau sangvinic.
c. În locurile cu solicitări fizice sau neuropsihice de mare intensitate şi permanente, un
lucrător cu temperament melancolic va fi mai predispus la accidentare decât unul cu
temperament flegmatic sau sangvinic.
d. În locurile care reclamă un bun echilibru psihomotor şi un bun autocontrol cu
stăpânire de sine, un lucrător cu temperament coleric este mai predispus la accidentare decât
unul cu temperament flegmatic sau sangvinic.
2. FACTORII ATITUDINALI - CARACTERIALI
Factorii atitudinali – caracteriali reflectă gradul de elaborare şi integrare
psihosocială şi axiologică ( îndeosebi morală ) a personalităţii.
Atitudinile şi trăsăturile de caracter se formează pe baza relevării şi a conştientizării de
către individ a semnificaţiei sistemului de valori, de norme şi coduri etice, ele definind modul
de raportare a individului la societate şi la sine însuşi. În cadrul lor, un loc aparte îl ocupă
componentele care au tangenţă şi o implicare directă în procesul muncii, respectiv:
- atitudinea faţă de muncă, spiritul de răspundere;
- conştiinciozitatea, disciplina şi hărnicia;
- corectitudinea şi cinstea.
Fiecare dintre aceste trăsături reflectă o anumită latură a modului general de raportare
a individului la munco, luată în diversele ei ipoteze:
- ca valoare socială fundamentală;
- ca sursă de subzistenţă;
- ca formă de dezvoltare şi afirmare a personalităţii:
- ca necesitate genetică, lăuntrică a omului;
- ca obligaţie obiectivă impusă de societate membrilor săi.
Ca orice altă atitudine, atitudinea faţă de muncă, rezultat în cea mai mare parte al
educaţiei, are o structură de tip bipolar, putând fi pozitivă sau negativă. În primul caz,
individul se raportează la muncă şi o preţuieşte ca pe o modalitate firească şi nobilă de
integrare în viaţa socială, de împlinire a aspiraţiilor şi idealurilor, de afirmare şi valorificare a
capacităţilor sale creatoare.
Pe baza unei astfel de atitudini se dezvoltă seriozitatea, conştiinciozitatea, spiritul de
disciplină şi de răspundere, preocuparea permanentă pentru îndeplinirea tot mai bună a
sarcinilor de muncă.
Asemenea trăsături exercită o influenţă reglatoare importantă şi asupra componentelor
şi structurilor aptitudinale, compensând anumite lacune sau minusuri din evoluţia acestora,
55