boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

Fig. 1.10.
d) Reguli privind ritmul de muncă
Regula 1. Să se urmărească dobândirea unui ritm constant, care este esenţial pentru
executarea uşoară şi automată a muncii. Prin ritm de muncă se înţelege siguranţa şi viteza cu
care se efectuează mişcările respective. Dobândirea unui ritm de muncă normal se realizează
numai prin antrenament. De fiecare dată când organismul este solicitat la un nou gen de
muncă, deci la o nouă solicitare musculară, se constată că la începutul activităţii, o dată cu
intervenţia muşchilor şi nervilor indispensabili, intervin şi alţi muşchi mai puţini utili. Pe
măsură ce se repetă acelaşi gen de activitate, apare o tendinţă a organismului de a reduce
participarea muşchilor şi a nervilor la ceea ce este absolut indispensabil.
Antrenamentul este pentru organismul uman un regulator al activităţii sale, la
funcţionarea cea mai economică.
Regula 2. Să se evite întreruperea ritmului de muncă constant. Acest lucru se
întâmplă atunci când nu a fost realizată ordinea corespunzătoare la locul de muncă (apar
căutări de scule, materiale etc)
1.2.2. Reguli privind amenajarea locului de muncă
a) Reguli privind amplasarea obiectelor muncii şi a mijloacelor de muncă în zona de
lucru
Regula 1. Toate mijloacele de muncă şi obiectele muncii trebuie să aibă un loc fix
şi definit, ori de câte ori este posibil. Se consideră că un obiect este aşezat la un loc fix atunci
când este amplasat într-un loc dinainte stabilit, astfel încât să poată fi apucat în poziţia în care
va fi utilizat. În acest fel, executantul nu mai trebuie să se gândească de fiecare dată la modul
de manipulare a diferitelor obiecte de la locul său de muncă.
Atunci când obiectele sunt aşezate la un loc dinainte cunoscut şi pot fi luate deci
întotdeauna din acelaşi loc, mâna efectuează mişcarea, fără să mai fie necesară privirea, în
continuare, controlul operaţiei executate sau efectuarea unei alte mânuiri.
Există numeroase tipuri de suporturi pentru aşezare sculelor la loc fix, ca de
exemplu: suporturile pentru şurubelniţe la locurile de montaj. Se recomandă aşezarea pieselor
prin stivuire în containere, aşezarea oblică a acestora (v fig. 1.11.), construirea de suporţi
pentru nituri şi şuruburi (v. fig. 1.12.), etc.
Regula 2. Materialele, sculele, verificatoarele, trebuie să fie aşezate cât mai
aproape posibil de executant şi cât mai în fata acestuia. Executantul lucrează, în general, întrun
spaţiu limitat, de forma unui sector de sferă, denumit zona de lucru. Zona de lucru –
spaţiul care poate fi cuprins de braţele executantului – poate fi normală (spaţiul în care se
poate mişca antebraţul fără a deplasa braţul din poziţia verticală obişnuită – v fig. 1.13 si 1.15)
şi maximă (spaţiul în care se poate mişca braţul şi antebraţul întins – v. fig. 1.14 şi 1.15.)
Delimitarea zonelor prezentate în fig. 1.13., 1.14. şi 1.15 este făcută pentru bărbaţi.
Pentru femei, suprafeţele sunt mai reduse, în funcţie de datele antropometrice ale acestora.
167