boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

Concluzii
Impactul social, economic, profesional şi individual al durerilor lombare dezvoltate de
personalul medico-sanitar (infirmiere, îngrijitoare, asistente medicale etc.) poate fi redus
prin aplicarea măsurilor tehnice ergonomice şi printr-un management de calitate a mediului
şi a activităţii din fiecare sector ocupaţional.
Studii epidemiologice privind patologia musculo-osteo-articulară a personalului
sanitar
Posturile segmentare non-naturale ale membrelor şi manevrarea incorectă de sarcini grele
dublează riscul de „tulburări” (disorders) musculoscheletice, cu localizare dorso-lombară,
necesitând întreruperea activităţii profesionale şi tratament. Riscul pentru boli musculotendinoase
şi osteo-articulare este dimensionat de munca fizică, dar şi de supraîncordarea
psihologică din timpul muncii.
Condiţiile de muncă dintr-un spital sunt diferite în funcţie de nivelul dezvoltării economice
a unei ţări, de concepţia organizatorică şi profilul spitalului. Un studiu epidemiologic
(Siegel şi col.1994) a indicat afectarea prin lombalgie a 51% dintre infirmiere în Germania
şi numai 24% în Norvegia. Numărul de pacienţi îngrijiţi de o infirmieră este dublu în
Germania, dotarea cu echipamente tehnice de manevrare a bolnavului fiind de 78%,
comparativ cu 87% prezente în Norvegia.
Întrucât personalul sanitar este majoritar feminin, influenţa muncii de spital asupra
evoluţiei unei sarcini a devenit o problemă importantă.
Un studiu francez (1985) incluzând 625 femei aflate în concediu de maternitate (postnatal)
a identificat un nivel crescut de prematuritate asociat cu munca menajeră (de exemplu,
spălatul ferestrelor şi al pardoselilor), portul de greutăţi, ortostatismul prelungit. Proporţia
naşterilor premature în rândul femeilor neexpuse la aceste activităţi a fost de 6%, crescând
la 21% atunci când două sau trei astfel de expuneri cumulative erau prezente. Astfel de
diferenţe rămân semnificative, indiferent de vârsta, caracteristicile sociale şi nivelul
cultural al femeilor studiate. Expunerea la aceşti factori de risc a fost caracterizată şi prin
contracţii dureroase uterine, spitalizări mai frecvente în timpul gravidităţii şi absenteism de
mai lungă durată.
Complicaţiile sarcinii au avut o incidenţă mai mare (OR=2,18) ca şi naşterile premature
(OR=5,64) la infirmierele din spital, comparativ cu femeile funcţionare (birou interior) a
căror muncă a fost etichetată ca sedentară.
Observaţii ergonomice privind munca infirmierelor
Metoda observaţiei continue a unei zile de lucru (Malchaire 1992-Belgia, Estryn-Behar şi
Fouilot-1990 Franţa) a evidenţiat că munca în ortostatism reprezintă 60-80% din timpul
cotidian de lucru al personalului de îngrijire (infirmiere). În Belgia, 10% din durata muncii
se desfăşoară în poziţie aplecat, în Cehoslovacia 11% din timpul zilei este afectat
poziţionării la pat al pacienţilor, iar în Franţa între 15-20% din timp, munca este efectuată
în poziţii inconfortabile (aplecat, braţele ridicate, purtare de greutăţi, ghemuit). În schimbul
de noapte, în special la sfârşitul acestuia (dimineaţa), infirmierele acordă un număr mai
mare de îngrijiri (igiena pacienţilor, schimbarea şi refacerea paturilor) ocupând poziţii
corporale nonfiziologice. Îngrijitoarele rămân în ortostatism aproximativ 46% din timpul
lor de lucru matinal şi pe o durată de 31% din schimbul al doilea. În aceste ţări (Franţa şi
Belgia) spitalele din centrele universitare sunt constituite din saloane cu 1-3 paturi
150