boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

De aceea, atât în procesul de formare şi selecţie profesională, cât şi la analiza
procesului concret de muncă, la cercetarea accidentelor, pe lângă componentele cognitive,
motorii, aptitudinale, trebuie luaţi în considerare şi factorii de personalitate în cazualitatea
potenţială a accidentelor de muncă; printre aceştia importanţa cea mai mare o prezintă factorii
dinamico – energetici şi factorii aptitudinali – caracteriali.
1. FACTORII DINAMICO - ENERGETICI
Factorii dinamico - energetici determină tonusul, forţa, direcţia şi gradul de stabilitate
ale activităţii derulate. În categoria lor se regăsesc:
- componenta emoţional - afectivă;
- componenta motivaţională; şi
- trăsăturile temperamentale.
COMPONENTA EMOŢIONAL - AFECTIVĂ
Emoţia însoţeşte orice act comportamental, ea exprimând sub forma unei trăiri de sens
pozitiv sau negativ, de intensitate mai mare sau mai mică, concordanţa sau discrepanţa dintre
desfăşurarea evenimentelor în plan intern ( dorinţe, aşteptări, trebuinţe ) şi semnificaţia
evenimentelor din planul extern al lucrătorului. Dacă între cele două serii de evenimente (
interne şi externe ) există concordanţă, atunci se va produce o emoţie în sens pozitiv sau
stenică; dacă însă exista o discordanţă ( o contradicţie ) se va înregistra o emoţie de semn
negativ sau astenică.
Studii de caz, concluzionează fapte care confirmă ideea că emoţiile pozitive ( stenice )
exercită o influenţă stimulatoare, optimizatoare asupra desfăşurării activităţii în muncă, în
timp ce emoţiile negative ( astenice ) conduc la influenţe perturbatoare care dezorganizează
activitatea productivă.
Similar sunt şi efectele în ce priveşte siguranţa lucrătorilor din acel proces de muncă.
Emoţiile astenice manifestate prin teamă, frică, tristeţe, mâhnire, etc., constituie un factor de
risc dintre cele mai serioase, predispunând la mai mare probabilitate de accidentare.
Dimpotrivă, existenţa unui tonus emoţional pozitiv este apreciată ca un factor de
prevenire a situaţiilor accidentogene. Cercetări de psihofiziologie a muncii au stabilit însă că
important pentru gradul de securitate a muncii este nu atât semnul (sensul) trăirii emoţionale,
cât intensitatea ei. Indiferent de semn (+ sau -) emoţiile de intensitate exagerat de mare
(paroxistice), exercită invariabil un efort profund dezorganizator, slăbind concentrarea
atenţiei, obturând acuitatea percepţiei şi luciditatea gândirii.
Asemenea stări declanşate în cursul procesului de muncă, generează accidente,
evenimente, în proporţie de 60% - 70%.
Această realitate a determinat şi mai implică şi în prezent reglementări, pe măsura
cerinţelor de securitate a muncii prin formularea recomandării de a vita admiterea la lucru, în
locuri cu risc mare de accidentare, a persoanelor aflate sub stăpânirea unor stări afective
paroxistice.
Sarcina fiecărui responsabil, ori şef de echipa este de a depista la timp manifestarea
unor asemenea stări şi de a nu permite lucrătorilor începerea sau reluarea lucrului, decât după
ce s-au calmat şi echilibrat emoţional în măsură suficientă.
Un aspect esenţial, cu implicaţii directe pentru securitatea muncii este echilibrul
emoţional. Acesta este dar de următoarele caracteristici:
- raportul dintre intensitatea reală a stimulilor afectogeni şi intensitatea trăirii
emoţionale provocate; sau
- raportul dintre semnificaţia stimulilor afectogeni şi semnul (+ -) al trăirii emoţionale
pe care o determină; sau
- raportul dintre durata acţiunii stimulilor afectogeni şi durata de manifestare a trăirii
emoţionale corespunzătoare; sau
- rezistenţa afectivă generală la stres şi frustraţie.
53