boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

• Patologia implică mai frecvent unitatea musculo-tendinoasă
• Sindroamele de compresiune a nervilor periferici (de exemplu, SCC) sunt mai puţin
frecvente, dar reţin atenţia prin gravitate şi costul ridicat
Astfel de afecţiuni au fost privite iniţial ca “o colecţie” de simptome sau “o colecţie de
leziuni traumatice cumulative” caracterizate frecvent prin absenţa semnelor obiective,
trăsături clinice difuze şi prognostic incert. Natura difuză a plângerilor, lipsa de acceptare a
etiologiei profesionale nu au fost elucidate şi datorită confuziilor considerabile din definiţia şi
terminologia lor. Mc Dermott subliniază faptul că, într-un demers logic (intelectual), factorul
cauzal al acestei patologii nu poate fi evidenţiat decât după definirea simptomatologiei şi
stabilirea diagnosticului, deci într-o relaţie inversă efect-cauză.
III.DEFINIŢII
Repetion Strain Injury (RSI) a fost definit prin National Occupational Health and
Safety Commission (Australia) astfel: “termen comun pentru un ansamblu de stări
caracterizate prin disconfort sau dureri persistente la nivelul muşchiului, tendonului sau a
altor ţesuturi moi cu sau fără prezenţa manifestărilor fizice”.
În mod obişnuit sunt cauzate sau agravate prin munca ce presupune repetiţia mişcării
mâinii, posturi nefiziologice de lucru, susţinerea şi/sau deplasarea de greutăţi în forţă. Factorii
psihosociali, incluzând şi stresul din mediul profesional, pot avea o parte importantă de
contribuţie în dezvoltarea RSI.
Pentru OMS, afecţiunile legate de profesie sunt “maladii pentru care mediul de
muncă şi realizarea activităţii profesionale contribuie în manieră semnificativă, dar alături
de numeroşi alţi factori la etiologia lor multifactorială”.
Cunoştinţele actuale permit observaţia că, tulburările musculoscheletice se explică, în
principal, prin emergenţă din factorii de risc biomecanici profesionali.
Comitetul Ştiinţific pentru tulburări musculoscheletice desemnat de International
Commission on Occupational Health (ICOH) recunoaşte “work related musculo-skeletal
disorders” (tulburări musculoscheletice legate de muncă) ca o gamă largă de boli şi
tulburări inflamatorii şi degenerative având ca expresie clinică durerea şi unele perturbări
funcţionale.
Astfel de condiţii (suferinţe) caracterizate prin durere şi disfuncţionalităţi pot afecta:
gâtul, umărul, cotul, antebraţul, pumnul şi mâna.
Termenul global adoptat pentru desemnarea acestor localizări este de “tulburări
musculoscheletice cervicale şi ale membrului superior”.
Este necesară o terminologie unică şi comună (eforturi în acest sens în interiorul
Uniunii Europene) care să permită eliminarea confuziilor în interpretarea datelor din literatură
(nu se pot face comparaţii între termenii folosiţi, în pofida unor definiţii corecte şi valabile
pentru toţi.
Din toate studiile clinice şi epidemiologice reiese clar că tulburările musculoscheletice
nu sunt o entitate clinică univocă, ci un ansamblu de sindroame diversificate, afectând una sau
mai multe structuri periarticulare. După Gerr, nu este vorba de un diagnostic, ci de o clasă de
tulburări cu caracteristici similare, inclusiv patogenice.
IV. IMPLICAŢII SOCIO-ECONOMICE ŞI INDIVIDUALE.
PREVALENŢA ŞI COSTUL TULBURĂRILOR MUSCULOSCHELETICE.
Deşi tulburările musculoscheletice ale membrului superior au fost raportate în
literatura medicală începând din secolul al XVIII-lea, numai după anul 1980 în ţări ca
137