boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

furnizate în studiul precedent al FEICVM. Astfel, 62% din lucrători acuză expunere la
riscul determinat de mişcări repetitive ale braţelor sau mâinilor un sfert din timpul de
lucru sau chiar mai mult, acest procent fiind îngrijorător dacă ne gândim la efectele asupra
stării de sănătate a lucrătorilor.
Fenomenul este îngrijorător şi prin prisma faptului că, în perioada de raportare, în loc
să scadă, numărul de lucrători afectaţi de boli musculo-scheletale a crescut cu 4%.
La aceste cifre, dacă adăugăm faptul că 46% din lucrători au acuzat faptul că lucrează
în poziţii vicioase sau dăunătoare cel puţin un sfert din timpul de lucru, imaginea este
relevantă şi îngrijorătoare atât la nivel global, european, cât şi în ceea ce priveşte situaţia din
anumite State membre ale Uniunii Europene, între care şi România.
Studiul Fundaţiei Europene arată că, în ceea ce priveşte expunerea la riscuri
profesionale, România şi Bulgaria înregistrează în general cele mai mari nivele în general.
Astfel, aceste două state raportează că peste 75% din lucrători acuză expunere la riscul
determinat de mişcări repetitive ale braţelor sau mâinilor un sfert din timpul de lucru
sau chiar mai mult.
Bărbaţii, în special tinerii lucrători, acuză expunere la riscuri fizice la locurile de
muncă (spre exemplu la zgomot, vibraţii) mai mult decât femeile: aproximativ 15% din
bărbaţi sunt expuşi la vibraţii, iar 14% la zgomot tot timpul sau aproape pe tot parcursul
programului de lucru, spre deosebire de femei care în procent de 5% sunt expuse la vibraţii şi
7% la zgomot.
Putem afirma că, riscurile ergonomice, precum cele determinate de mişcări repetitive
ale braţelor sau mâinilor sau de poziţii vicioase sau dăunătoare de muncă, afectează în egală
măsură femeile şi bărbaţii.
Lucrătorii numiţi „cu gulere albastre” (muncitorii care fac munci grele) sunt mult mai
expuşi la riscurile fizice de la locurile de muncă decât alţi lucrători („cu gulere albe”). 18%
din aceşti lucrători trebuie să care greutăţi tot timpul sau marea majoritate a programului de
lucru, în timp ce doar 5% din lucrătorii „cu gulere albe” fac acest lucru.
Având în vedere informaţiile furnizate de studiul efectuat la nivel european, precum şi
liniile directoare stabilite de Strategia europeană de securitate şi sănătate în muncă 2007-2012,
actorii implicaţi în prevenirea riscurilor profesionale în demersul lor general de prevenire şi
protecţie vor trebui să aibă în vedere următoarele aspecte:
- dezvoltarea unor politici de prevenire care să includă prevenirea riscurilor musculoscheletale;
- afecţiunile musculo-scheletale afectează în egală măsură femeile şi bărbaţii la locul de
muncă, iar creşterea numărului de persoane afectate trebuie prevenită prin măsuri
corespunzătoare;
- trebuie dezvoltate statistici care să vizeze aspectele de expunere a lucrătorilor la riscurile
de natură musculo-scheletală;
- necesitatea implicării întregului personal la depistarea, diagnosticarea şi combaterea
afecţiunilor musculo-scheletale;
- adaptarea muncii fiecărui lucrător la caracteristicile personale, în special în procesul de
proiectare a locurilor de muncă, la alegerea echipamentului şi a metodelor de lucru,
evitarea muncii monotone şi a celei cu un anumit ritm predeterminat;
- adaptarea la progresul tehnic;
- creşterea rolului medicilor de medicină a muncii în depistarea şi prevenirea afecţiunilor
musculo-scheletale;
- intensificarea acţiunilor de instruire şi informare a personalului cu privire la pericolul şi
consecinţele expunerii la riscuri de natură musculo-scheletale;
- respectarea cu stricteţe a noilor reglementări din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- evaluarea nivelului de risc al activităţilor care implică expunere la riscuri de natură
musculo-scheletale;
197