boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

Efortul fizic (osteo - musculo - articular) se realizează prin contracţiile unor importante
grupe musculare, mai mult sau mai puţin intense, pe o perioadă semnificativ de mare din
timpul de muncă
În activităţile profesionale cu efort predominant osteo - musculo - articular intervine şi un
oarecare grad de efort neuro - psihic şi senzorial care are un rol principal de coordonare şi de
control atât asupra sistemului locomotor efector, cât şi asupra aparatului cardiovascular, respirator şi
sistemului nervos.
Intensitatea activităţilor profesionale cu efort predominant fizic are o deosebită importanţă
deoarece impun:
a. o bună orientare a medicului în cadrul examenului medical la angajare, a
celui de adaptare şi periodic, precum şi în privinţa dispensarizării, în ceea ce priveşte
corelarea aptitudinilor osteo - musculo - articulare ale salariatului cu cerinţele postului de
muncă (solicitări energetice, poziţie de lucru, gestualităţi profesionale specifice);
b. aprecierea microclimatului industrial;
c. reducerea efortului fizic prin mecanizarea unor procese tehnologice,
raţionalizarea fluxului tehnologic;
d. stabilirea unei raţii alimentare judicioase cantitativ şi calitativ pentru diferite
colectivităţi profesionale sau angajaţi.
Este cunoscut faptul că organismul se află într-o permanentă mişcare care se accentuează
atunci când acesta intră într-o activitate de producţie fizică. De fapt din acest moment începe
efortul. Depunând un efort, întregul organism se adaptează cu toate aparatele şi funcţiile sale
condiţiilor cerute, neexistând nici cea mai mică parte componentă a acestuia care să nu participe
sub o formă sau alta la amintitul proces conform legilor fiziologice.
Activitatea musculară se află la baza efectuării oricărei munci fizice. La nivelul muşchiului
are loc procesul de transformare în lucru mecanic a energiei potenţiale furnizate de substanţele
nutritive.
Energia necesară contracţiei musculare rezultă dintr-o serie de procese chimice complexe
în care un rol important îl joacă activitatea enzimatică. Rezervele energetice se refac permanent
pe seama energiei rezultate din arderea principiilor nutritive în prezenţa oxigenului.
Cheltuiala energetică depinde de natura şi de durata travaliului muscular.
În perioada de debut a efortului sau de instalare a acestuia, consumul de oxigen creşte
progresiv, cantitatea nefiind încă suficientă pentru a satisface nevoia de oxigen. Nevoia de oxigen
reprezintă cantitatea de oxigen necesară oxidării complete a întregii cantităţi de metaboliţi rezultaţi
în unitatea de timp. Această fază durează 2 - 4 minute. Astfel se acumulează o datorie de oxigen.
Fenomenul se explică prin adaptarea tardivă a aparatelor cardiovascular şi respirator la nevoile de
oxigen.
În faza a doua aportul de oxigen corespunde necesităţilor de efort. Nu se mai acumulează
cataboliţi, fiind faza de echilibru stabil. În perioada a treia de restabilire, după încetarea
activităţii musculare, consumul revine la valorile de repaus în mod treptat. În această fază se
plăteşte datoria de oxigen contractată la începutul muncii şi durează atât timp cât persistă
surplusul de cataboliţi.
Cantitatea de oxigen maximă care permite un efort maxim în stare constantă reprezintă
capacitatea aerobă a omului şi este în medie de 3,2 1 / min la bărbat şi 2,4 1 / min la femeie sau
în jur de 16 Kcal / min respectiv 12 Kcal / min.
Categoria muncii
Degajare calorică
Pe schimb Pe oră Pe minut
Uşoară Până la 1200 Până la 150 Până la 3,5
Medie 1201 - 2000 151 -700 3,5-6
Grea Peste 2000 700 Peste 6
129