boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

1. RISCURILE EXPUNERII LUCRĂTORIILOR DIN AGRICULTURĂ
LA AFECŢIUNI MUSCULO­SCHELETICE
ELENA BANU, MIHAIL MÂNDRU, MARINA STAN, IOAN BUTA – Inspecţia Muncii
Tulburările musculo - scheletice (TMS) reprezintă un ansamblu de simptome şi
leziuni la nivelul structurilor organismului care permit omului să se mişte şi să muncească.
În diverse ţări europene problema bolilor prin suprasolicitare osteo-musculo-articulară
este abordată diferit în funcţie de cotele de compensare stabilite şi de ponderea incidenţei
acestora în statistici. Astfel, în Germania, afecţiunile prin suprasolicitarea membrului superior
nu sunt luate în evidenţă ca boli profesionale, singura categorie de boli fiind afecţiunile
coloanei vertebrale lombare. În alte ţări, dimpotrivă, sunt considerate ca boli profesionale
afectarea prin suprasolicitare în procesul muncii a membrului superior cauzată de efort fizic
intens (Italia), sau cauzată de muncă la videoterminale, în ţări cu o mare cuprindere a
sectorului de informatică (Olanda). În Danemarca, începând cu 2001, bolile prin
suprasolicitarea coloanei vertebrale dorsale în procesul muncii au fost introduse, la presiunea
sindicatelor, în lista bolilor profesionale provocate de agenţi fizici.
În Statele Unite ale Americii, în 2001 s-au raportat 1,8 milioane de cazuri de boli prin
suprasolicitare osteo-musculo-articulară, 60-70% din acestea fiind la femei.
În România, lista bolilor cu declarare obligatorie cuprinde: artrozele cronice,
periartritele, stiloiditele, necrozele aseptice, osteocondilitele, bursitele, epicondilitele
provocate de presiune sistemică în zona articulaţiilor respective, supraîncordarea şi
traumatizarea lor, munca îndelungată la temperatură scăzută, precum şi astenopatia
acomodativă, agravarea miopiei preexistente datorată încordării permanente a vederii în
activităţi cu solicitarea aparatului vizual.
Se declară, de asemenea, varicele foarte accentuate ale membrelor inferioare,
complicate cu tulburări trofice sau cu procese inflamatorii (tromboflebite), cauzate de poziţia
ortostatică îndelungată. Enumerarea acestor situaţii arată faptul că afecţiunile musculoscheletice
pot apare în toate sectoarele de activitate. Este un punct de plecare de la datele
clinice pe care medicul de medicina muncii prin rolul său de consilier al întreprinderii le va
stabili, el fiind coordonatorul acţiunilor de prevenire a afecţiunilor musculo-scheletice.
Tulburările musculo-scheletale constituie vârf de morbiditate în patologia generală şi
una din principalele cauze de pierderi economice la nivelul întregii economii naţionale.
S-a raportat în anul 2005, faptul că 1 din 4 angajaţi suferă de dureri de spate şi un
număr mai mic, acuză dureri musculare. Afecţiunile musculo-scheletice rămân cele mai
frecvente dintre toate problemele raportate privind sănătatea la locul de muncă în ţările din
Uniunea Europeană.
Tulburările musculo-scheletice afectează lucrătorii din toate sectoarele economiei
naţionale, cele mai ridicate rate înregistrându-se în agricultură şi construcţii.
În conformitate cu estimările de natură economică ale Statelor membre privind
costurile financiare ale întregii game de boli profesionale de natură musculo-scheletică, s-a
constatat faptul că acestea sunt cuprinse între 2,6 şi 3,8 % din produsul naţional brut, deşi nu
există cifre exacte. Cu toate acestea, cifrele reale ar putea fi mai ridicate, în condiţiile în care
costurile sociale reale sunt dificil de estimat. Un studiu realizat în Olanda estima costurile
totale pentru societate ale afecţiunilor coloanei lombare , în 1991, la 1,7 % din PIB.
Repercusiunile afecţiunilor musculo- scheletice asupra stării de sănătate a lucrătorilor
se regăsesc la nivelul întreprinderilor absenteism, scăderea productivităţii şi a calităţii
muncii, etc.
3