boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

- disciplina în muncă - necesitate obiectivă a desfăşurării normale a activităţii
firmei;
- atitudinea faţă de muncă;
- aprecierea anuală a comportării în muncă;
- recompensele;
- rezolvarea unor probleme ridicate de lucrători, generate de anumite nemulţumiri
pe care le manifestă în legătură cu aplicarea legislaţiei muncii.
STATUTUL Şl ROLUL ÎN COLECTIVUL DE MUNCĂ
Statutul lucrătorului în colectivul în care îşi desfăşoară activitatea defineşte
poziţia sa faţă de ceilalţi membri ai colectivului de muncă, atât la nivelul întregii firme,
cât şi la nivelul microgrupului în care este angajat.
Această poziţie este determinată de ansamblul sarcinilor încredinţate şi de
îndeplinirea cărora răspunde pe linie ierarhică, începând cu şeful imediat superior,
până la nivelul conducerii întreprinderii. Totodată, poziţia precizează şi drepturile pe care
le are persoana respectivă de a pretinde celorlalţi membri ai colectivului să-şi
îndeplinească îndatoririle lor care condiţionează îndeplinirea sarcinilor proprii, ce-i
revin potrivit statutului său.
Activitatea desfăşurată corespunzător statutului pe care îl deţine fiecare individ,
constă într-un număr oarecare de roluri pe care trebuie să le îndeplinească.
În exercitarea fiecărui rol, se reflectă obligaţiile şi drepturile prevăzute pentru
statutul pe care îl realizează în practică. Se poate spune astfel că statutul este un mod
structural şi global al exprimării obligaţiilor şi drepturilor unui lucrător în cadrul
colectivului, în timp ce rolul este un mod dinamic, funcţional şi fragmentar al realizării
statutului din care derivă.
Fiecare rol pe care individul trebuie să-l îndeplinească este întotdeauna acordat cu
statutul pe care îl realizează în practică.
Subliniez că există statute cu mai multe roluri, precum şi roluri care aparţin mai
multor statute.
Un individ, în afară de statutul pe care îl are în colectivul de muncă, mai are şi
alte statute legate de societate, familie, asociative, care presupun roluri corespunzătoare.
Aceste statute diferite, dar compatibile, formează statutul global al individului
respectiv.
În mod temporar, pot să apară unele contradicţii între statutele, respectiv şi între
rolurile unei persoane.
În asemenea cazuri, intră în acţiune mecanismul de reechilibrare pus în mişcare de
nivelul de educaţie generală, de nivelul conştiinţei profesionale ş.a. care determină
ordinea de prioritate în îndeplinirea sarcinilor.
Stabilirea exactă a statutului/statutelor şi rolului/rolurilor pe care fiecare lucrător
trebuie să le îndeplinească în cadrul firmei constituie obligaţia conducătorului de firmă.
Orice nelămurire crează confuzii şi poate aduce prejudicii firmei prin inducerea de
riscuri.
INTEGRAREA ÎN COLECTIVUL DE MUNCĂ AL FIRMEI
Constituirea colectivului de muncă al unei firme are la bază întocmirea documentelor
legale de încadrare, prin care se precizează statutul/statutele şi rolul/rolurile
fiecărui angajat în cadrul acestui ansamblu.
Integrarea angajaţilor în colectivul de muncă al firmei este un proces psihosocial
foarte complex, care se realizează în timp şi are caracter dinamic.
Procesul de integrare trebuie să aibă caracter permanent, să ţină seama de
mişcările care au loc în fiecare moment pe parcursul evoluţiei firmei (încadrări noi
pentru dezvoltare, sau pentru înlocuirea celor care au părăsit firma din diferite motive).
47