boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

care trebuie să le îndeplinească lucrătorii. La stabilirea acestora din urmă, pot să apară două
categorii de greşeli ( erori ) şi anume:
- erori referitoare la stabilirea sarcinilor lucrătorului în raport cu mijloacele de
producţie;
- erori referitoare la repartizarea sarcinilor între lucrători.
Deficienţele în repartizarea sarcinilor, apar în principal, în cazurile în care definirea
postului de muncă se realizează numai pe baza cunoaşterii cerinţelor pentru locuri de muncă
similare, existente deja, fără sa se aibă în vedere condiţiile noi, performanţele noilor
echipamente de muncă, sporirea de competenţe profesionale ale lucrătorilor, generată de
progresul tehnic.
Consecinţele acestor erori sunt în ultimă instanţă, fie încărcarea excesivă la nivelul
postului de muncă – suprasolicitare - , fie atribuirea unei sarcini prea reduse, nestimulatoare,
care nu permite valorificarea integrală a capacităţii de muncă a lucrătorilor – subsolicitare.
Ambele situaţii pot conduce la accidente sau îmbolnăviri profesionale, în primul caz
datorită oboselii, iar în cel de al doilea datorită monotoniei.
Organizarea muncii într-un sistem poate să prezinte deficienţe nu numai sub aspectul
repartizării necorespunzătoare a sarcinilor între elementele sistemului, ci şi prin furnizarea
unor informaţii incomplete pentru definirea exactă a sarcinii de muncă, prin precizarea tuturor
componentelor sale.
Executarea superficială, incompletă, ( necorespunzătoare ), a sarcinilor repartizate are
permanente şi serioase repercursiuni asupra productivităţii şi a securităţii muncii, a siguranţei
lucrătorilor în procesul de muncă, datorită, în principal, a omiterii unor operaţiuni din
ansamblul procesului de muncă. Aşa se trece cu vederea peste operaţiuni de marcare şi
semnalizare a locurilor cu diverse categorii de pericole, aşa se omite să se facă diverse
verificări prealabile a lipsei de tensiune, de presiune pe instalaţia la care se intervine, se omite
să se verifice prezenţa sau lipsa unor compuşi ce pot forma amestecuri explozive, incendiare
cu aerul atmosferic, se omite verificarea prealabilă a organelor de legare, a dispozitivelor şi a
elementelor de prindere, se omite să se asigure că zona este protejată, semnalizată şi iluminată
pe timp de noapte, etc.
4. Neconcordanţa între sarcinile de muncă şi cerinţele de securitate ale personalului
Regulile, instrucţiunile care reglementează munca în sine, au ca scop realizarea a două
obiective principale: producţia de bună calitate şi siguranţa şi securitatea în muncă a
lucrătorilor. În cazurile în care cele două categorii de reglementări nu sunt compatibile,
obţinerea unei productivităţi ridicate, nu se poate realiza decât încălcând regulile de securitate,
potrivit celor consemnate mai sus, la sfârşitul punctului 3.
Respectarea regulilor şi a cerinţelor de securitate a muncii antrenează o scădere a
randamentului muncii şi deci a productivităţii.
Experimentarea realizării unui echilibru între cele două elemente ( cerinţe pe de o
parte şi sarcina de muncă pe de alta ) care să permită obţinerea de deprinderi corecte şi sigure,
ca baza de plecare în procesul de optimizare a celor două laturi, constituie singura cale, alături
de adoptarea unor soluţii tehnice cu echipamente performante, pentru sporirea randamentelor,
a eficienţei şi a productivităţii.
5. Executarea unor sarcini neobişnuite
Studii de specialitate remarcă o frecvenţă mare a accidentelor produse în timpul
îndeplinirii unor sarcini secundare şi în special a celor neobişnuite.
Când pentru rezolvarea unei sarcini principale sunt implicate situaţii neprevăzute
anterior, când intervin anumite incidente ( nu avem scule, unelte adecvate, condiţii potrivite,
echipa completă, tehnologia precizată, etc. ) operaţiile de remediere şi înlăturare a defectelor,
constituie sarcini neobişnuite, care pot favoriza producerea de evenimente sau chiar de
accidente de muncă.
59