boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

Poziţia normală a corpului se caracterizează prin menţinerea echilibrului natural sau
relativ al acestuia ce rezultă din antagonismul mai multor forţe externe şi interne care
acţionează asupra sa.
Astfel, forţa mecanică cea mai importantă ce acţionează asupra corpului uman este
propria sa greutate care corespunde forţei de gravitate. În aceste condiţii, forţa gravitaţională,
care reprezintă cea mai importantă forţă exterioară, atrage continuu spre sol corpul şi
segmentele lui. Această forţă acţionează totdeauna vertical, de sus în jos, asupra suprafeţei de
sprijin, a bazei de susţinere sau a poligonului de susţinere a corpului format din suprafaţa
tălpilor cu călcâiele lipite, inclusiv spaţiul dintre ele. În acelaşi timp, împotriva forţei
gravitaţionale se dezvoltă forţe interne cumulate (contracţii musculare) egale şi de sens
contrar, care acţionează de jos în sus. Dacă aceste categorii de forţe trec prin centrul de
greutatea al corpului, se anihilează reciproc şi corpul rămâne în echilibru.
Prin urmare, centrul de greutate al corpului uman, stabilit în anul 1682 de către
Borelli, cunoscut sub numele de centru de masă sau de inerţie, reprezintă un element
important în studiul poziţiilor corpului omenesc şi aprecierea condiţiilor de menţinere a
echilibrului în procesul muncii.
Centrul de greutatea al corpului omenesc variază în funcţie de sex, vârstă, tip
constituţional (greutate, înălţime), poziţia corpului şi a segmentelor acestuia, mişcările
efectuate etc.
În poziţia ortostatică centrul de greutate al corpului omenesc situat în locul de intersecţie a
planului transversal median care trece prin partea superioară a celei de a doua vertebre
lombare, cu planul sagital median şi cu planul frontal median.
De asemenea, după alţi autori, centrul de greutate al corpului poate fi reperat la 4-5cm
deasupra axei transversale care trece prin articulaţiile şoldului şi la 1-2 cm la dreapta planului
medio – sagital datorită asimetriei ponderale a corpului omenesc (partea dreaptă este mai
grea cu 400-500 g prin asimetria unor organe ca ficatul şi din cauza dezvoltării neuniforme a
aparatului locomotor drept).
Practic, centrul de greutate al corpului uman în poziţia ortostatică se situează
aproximativ la jumătatea înălţimii.
În funcţie de sex, centrul de greutate al corpului este localizat la 58,18% din înălţimea
globală deasupra solului la bărbaţi şi la 5,4% la femei, ceea ce face ca acestea să aibă o
uşurinţă mai mare în realizarea echilibrului corpului, uşurinţă demonstrată de exemplu prin
practicarea unor probe sportive inaccesibile bărbaţilor.
De fapt, atât poziţia corpului cât şi echilibrarea acestuia capătă caractere diferite în
funcţie de sex, caractere variabile datorită diferenţelor morfologice şi funcţionale.
Schimbări în localizarea centrului de greutate al corpului mai au loc în timpul
mişcărilor respiratorii, fiind mai coborât în inspiraţie, precum şi în mişcările membrelor
inferioare, fiind situat mai sus la ridicarea membrelor superioare sau inferioare.
Proiecţia centrului de greutate cade în centrul poligonului de susţinere sau în interiorul bazei
de susţinere a corpului, ceea ce constituie, de fapt, condiţia pentru păstrarea stării de
echilibru a acestuia.
Din acest punct de vedere, postura prezintă dispunerea spaţială sau imobilizarea
părţilor corpului într-o anumite atitudine în vederea menţinerii echilibrului acestuia prin
proiecţia centrului de greutate a corpului în interiorul poligonului de susţinere.
În acelaşi timp trebuie avut în vedere faptul că în poziţia ortostatică de repaus corpul
uman nu stă perfect imobilizat, ci reprezintă o serie continuă şi variată de mici oscilaţii în
toate direcţiile. Ritmul şi amplitudinea acestor oscilaţii sunt dictate de necesităţile
253