boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

concepe sisteme de manevrare a maşinilor, instalaţiilor şi sculelor, care să fie acţionate cu
picioarele.
Regula 2. Să se evite folosirea mâinii la ţinerea obiectului (v. fig. 1.21) sau să se
limiteze durata ţinerii.
Fig. 1.21.
Regula 3. Când fiecare deget efectuează o mişcare separată, sarcina pe fiecare deget
trebuie să fie repartizată după capacităţile lui. La fel ca şi mâinile, degetele au şi ele capacitate
de muncă diferită. Astfel capacitatea cea mai mare o au degetele arătător şi mijlociu de la
mâna dreaptă, în timp ce degetul mic al mânii stângi are cea mai mică capacitate.
b) Reguli privind combinarea uneltelor şi construirea mijloacelor de comandă
Regula 1. Uneltele trebuie să fie combinate ori de câte ori este posibil
Este mai economic să se introducă o sculă care are două capete diferite, decât de a
pune o sculă jos pentru a lua alta. În practică se folosesc multe scule cu dublă întrebuinţare, ca
de exemplu, ciocanul de tâmplărie care serveşte şi la scoaterea cuielor, sau cheia fixă care are
două capete pentru două mărimi de şuruburi.
Regula 2. Mânerele trebuie să permită o suprafaţă de contact cât mai mare posibilă.
Cel mai bun mâner este cel cu profil drept, cu o uşoară scobitură pentru extremitatea
degetului arătător (tipul C din fig. 1.22.)
Fig. 1.22
Regula 3. Pârghiile, manivelele, volanele şi contactele, etc., trebuie să permită
manevrarea, fără o schimbare importantă a poziţiei executantului, pentru a asigura
randamentul maxim.
170