boli profesionale cauzate de suprasolicitarea diferitelor aparate

20. MIŞCĂRILE CORPULUI OMENESC ŞI PRINCIPIILE
ECONOMIEI DE MIŞCĂRI
Ing. Zinca Grigore – Inspector de muncă
I.T.M. Mehedinţi
În activitatea profesională, executantul efectuează frecvent mişcări de: flexie,
extensie, adducţie, abducţie, supinaţie şi pronaţie. În marea majoritate a cazurilor, aceste
mişcări sunt efectuate incorect, ceea ce duce la o risipă de energie şi la apariţia prematură a
oboselii fizice.
1. Analiza mişcărilor lucrătorului
Unul din factorii cu rol foarte important în raţionalizarea metodei de muncă şi care
influenţează direct capacitatea de lucru a executantului, îl constituie modalitatea de realizare a
mişcărilor acestuia în zona sa de lucru.
Cu cât o activitate este realizată cu mai puţine mişcări, pe distanţe mai mici şi mai
raţional desfăşurate, cu atât consumul de energie , respectiv gradul de oboseală este mai redus.
Ca urmare, în vederea utilizării mai eficiente a muncii, trebuie analizate mişcările
executantului sub toate aspectele, pentru a elimina (sau reduce) mişcările inutile şi a
raţionaliza pe cele care necesită un consum mare de timp şi de efort (cele care sunt
obositoare).
Preocupare pentru îmbunătăţirea metodelor de muncă a condus la stabilirea unor
reguli fundamentale de economisire a mişcărilor, care pun în valoare consumul de energie
vitală a executantului, în condiţii de muncă optimă, astfel ca, în final, productivitatea muncii
acestuia să sporească. Aceste reguli sunt enunţate şi definite după cum urmează.
1.1. Regulile fundamentale ale economiei de mişcări
Regula 1 : Mişcările mâinilor şi ale braţelor să fie simetrice, simultane şi continue.
Regula 2 : Mişcările să fie pe cât posibil uşoare, scurte şi rare, în măsura în care
permit executarea corectă a muncii.
Această regulă are în vedere că, o activitate manuală care antrenează mai puţin
masa musculară, cu mişcări de dificultate redusă şi pe distanţe mai mici, este mai eficientă
pentru executant. Pe baza acestei reguli s-a făcut o clasificare a mişcărilor, în funcţie de partea
corpului în mişcare şi de pivotul în jurul căruia se efectuează mişcarea (v. tab. 1.1.)
Tabelul 1.1.
Clasificarea mişcărilor
Categorii de mişcare Pivotul Partea corpului în mişcare
1 Încheietura degetelor Degetele
2 Încheietura pumnului Degetele şi palma
3 Cotul Degetele, palma şi antebraţul
4 Umărul Degetele, palma, antebraţul şi braţul
5 Trunchiul Degetele, palma, antebraţul, braţul şi
umărul
Regula nr. 3: Să se asigure o succesiune a mişcărilor
162