ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - Ministerul ...

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALETemperatura în diverse puncte de sterilizare ale autoclavului poate devia de la cea nominală cu±2°C.Pentru sterilizarea cu aer uscat de marca VP-10, GP-20, GP-40, construcţie modernă GP-60, GP-640cu viteza de circulare a aerului în cameră de 1 m/sec este prevăzută o deviere a temperaturii de la +2°Cpână la +10°C. Corectitudinea indicaţiilor termometrelor înainte de a fi utilizate se controlează princufundarea lor în apă clocotită, într-un vas deschis, timp de 6 – 7 minute (bila indicatoare de mercur nutrebuie să se atingă de pereţii vasului cu apă). Dacă termometrele indică temperatura de 100 ± 1°C, elesînt în stare perfectă.Presiunea autoclavului se măsoară cu ajutorul monovacumetrului. Clasa de exactitate a aparatuluie necesar să fie nu mai joasă de 2, parametrii de măsurare - de la 0,10 pînă la 0,50 Mpa (1,0 – 5,0kgc/cm 2 ). Controlul respectării regimului de temperatură la sterilizare prin aer uscat se efectuează prinobservarea şi aprecierea funcţionării dispozitivelor de măsurare a sterilizatorului (termometru, termoindicatoare).Aprecierea temperaturii în interiorul camerei de sterilizare se efectuează cu ajutorultermometrului maximal cu diapazonul de măsurare de la 0°C pînă la 200°C (TP-25). Incorectitudineade apreciere a temperaturii nu trebuie să depăşească ±1°C. Amplasarea termometrelor de controlse efectuează în conformitate cu tabelul 89. După terminarea ciclului de sterilizare se înregistreazăindicaţiile termometrelor şi se compară cu temperatura nominală de sterilizare. Presiunea autoclavuluise măsoară cu ajutorul manovacumetrului. Gradul de exactitate al aparatului e necesar să fie nu mai josde 2,5, parametrii de măsurare – de la 0,10 până la 0,50 Mpa (1,0 – 5,0 kgc/cm 2 ). Cronometrarea cicluluide sterilizare se determină cu ajutorul secundomerului mecanic în conformitate cu STAS 5072-79, clasade exactitate 2,0.Metoda chimicăMetoda chimică se efectuează cu ajutorul chimiotestelor şi termochimioindicatoarelor. Test-sistemeleexpres chimice (TSECh) destinate controlului eficacităţii sterilizării prezintă nişte substanţechimice, care îşi schimbă starea de agregare, culoarea la o temperatură anumită de topire. Testele potfi utilizate sub formă de substanţă friabilă introdusă împreună cu colorantul (la 100 g de substanţăchimică se adaugă 10 g de fuxină sau alt colorant) în cantitate de 0,3 – 0,5 g în tuburi fie fiole de sticlăcu lungimea de 45–55 mm şi diametrul de 4–5 mm (ambele extremităţi închise strîns) sau flacoane ermeticînchise cu volumul de 5 – 10ml. Aceste fiole sau flacoane cu teste se învelesc într-un şervetel detifon, se aranjează în toate sterilizatoarele (în cutii), casolete şi în camera de lucru a sterilizatorului. Dacădupă sterilizare substanţele s-au topit şi culoarea indicatorului s-a schimbat, sterilizarea s-a efectuat.Rezultatul negativ dă dovadă de încălcarea regimului de sterilizare sau de o deteriorare a manometrului.Materialul se scoate nesteril. Indicaţia manometrului este necesar de verificat cu ajutorul termometrelormaximale. Controlul regimului de temperatură cu ajutorul termometrelor maximale trebuie să seefectueaze o dată în 14 zile şi în cazuri de necesitate.Chimiotestele se mai folosesc şi sub formă de pastile, hârtie albă sau material de bumbac cu mărimeade 0,5 – 1,0 cm, îmbibate cu vopsea – termoindicator.Controlul sterilizatoarelor prin vapori de apă se efectuează amplasând testele chimice în punctelede control, în conformitate cu datele prezentate în tabelul nr. 2, iar al sterilizatoarelor prin aer uscat– conform tabelului 3. Substanţele chimice folosite pentru controlul respectării regimului de sterilizareprin ambele metode sînt prezentate în tabelul 5.Metoda bacteriologicăCriteriul principal în aprecierea eficienţei sterilizării la folosirea metodei bacteriologice serveştepeirea test-culturii microbiene. Pentru aprecierea activităţii antimicrobiene a dezinfectantului-sterilizantşi calităţii dezinfecţiei se folosesc următoarele microorganisme:a) Colibacilul, ca cea mai rezistentă specie din grupa intestinală de bacterii;b) Stafilococul auriu, ca cel mai rezistent din grupa cocomicrobiană;c) Antracoidul în formă sporulată, ca reprezentant al microorganismelor sporulate;d) Bacilul licheniformis din familia Bacillaceal, genul Bacilus şi altele (B 5), microorganisme care pot fiutilizate drept bioteste.Ediţia I141