ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - Ministerul ...

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALEStructura etiologică ale infecţiilor nosocomiale şi particularităţile agenţilor cauzali depind de profilulinstituţiei medico-sanitare publice, de vârsta pacienţilor, de metodele instrumentale contemporane dediagnostic şi tratament utilizate şi de alţi factori.Microorganismele condiţionat patogene, agenţi ai infecţiilor nozocomiale pot aparţine la diferitevariante ecologice: spitaliceşti sau extraspitaliceşti.Varianatele ecologice spitaliceşti se dizvoltă din cele extraspitaliceşti sub influenţa mai multor factoridin instituţia medicală cum sunt: utilizarea largă a antibioticelor, diminuarea sistemului imun al organismuluibolnavilor, lărgirea căilor de circulaţie a microorganismelor în spitale, contactul bolnavilor cupersonalul spitalicesc ş.a. Doza infectantă cu ecovariante spitaliceşti este relativ mică.Variantele ecologice extraspitaliceşti sunt reprezentanţi ai florei autohtone a organismului saualohtone din mediul ambiant. Mai frecvent sunt de origine endogenă. Pe obiectele mediului spitalicescse multiplică cu greu şi supravieţuiesc un termen limitat. Doza infectantă a acestor variante este multmai masivă.Majoritatea microorganismelor strict patogene au poartă de intrare specifică şi pătrunderea lor înalte biotopuri nu provoacă dezvoltarea infecţiei.MCP pot determina infecţii la pătrunderea în orice organ sau ţesut. Fiind autohtone pentru unanumit biotop, ele sunt bine adaptate la organismul gazdă, însă uşor se pot readapta când pătrund înbiotopuri analoage ale altei persoane.Printre microorganismele condiţionat patogene există specii care supravieţuiesc liber în obiectelemediului ambiant, având ca mediu de existenţă diverse substraturi bioorganice, ca produsele alimentare,apa, solul, deşeuri organice ale activităţii omului, soluţii şi aerosoluri ale preparatelor medicamentoaseşi dezindectante.Majoritatea acestor specii sunt capabile să supravieţuească şi în organismul omului însă în anumitecondiţii pot cauza infecţii nespecifice (sapronoze).Mecanismele de eliminare ale gazdei se manifestă mai activ împotriva speciilor strict patogeneşi sunt mai puţin active sau chiar neactive împotriva MCP. Excepţie constituie numai sângele, acţiuneaeliminantă a cărui este identică împotriva ambelor grupe de microorganisme.Dezvoltarea şi evoluţia infecţiilor nosocomiale sunt influenţate de o serie de factori caracteristiciatât microorganismului, cât şi organismului omului şi mediului ambiant, printre care pot fi enumeraţidoza infectantă masivă, prezenţa unui complet de factori de patogenitate, heterogenitatea şi variabilitateapopulaţiilor microbiene şi a microbiocenozelor, tegumentele şi membranele mucoase deteriorate,rezistenţa naturală scăzută a macroorganismului, capacitatea insuficientă de declanşare a unui răspunsimun adecvat, prezenţa multiplilor factori de transmitere efectivă a agentului.De menţionat, că microorganismele strict patogene sunt înzestrate cu un complet bine determinatde factori de patogenitate ca, capsula, adezinele, antigene proteice superficiale (K88, CFA/I, CFA/IIş.a.), pilii, glicocalixul, proteina A, care asigură colonzarea, endo- şi exotoxinele, enzimele de agresiune(fibrnolizina, hialuronidaza, lecitinaza, plasmocoagulaza, fosfataza ş.a.). În acelaşi timp microorganismelecondiţionat patogene posedă un echipament limitat de factori de patogenitate şi îşi manifestăpotenţialul patogen în organisme cu rezistenţa scăzută, imunocompromise, cu dismicrobism, care ausuportat intervenţii chirurgicale şi investigaţii instrumentale complicate.Endotoxina bacteriilor gramnegative este un factor universal de patogenitate al microorganismelorcondiţionat patogene şi se elimină în cazul distrugerii şi lizei simultane a unui număr mare de bacterii.Luând în consideraţie că toxicitatea endotoxinei nu este pronunţată, numai concentraţii foarte mari detoxină pot determina afecţiuni care se evidenţiază clinic.Patogenia infecţiilor cauzate de flora condiţionat patogenă este determinată şi de mecanismecare asigură persistenţa agenţilor în macroorganism, starea de portaj, parazitismul facultativ intracelular,cronicizarea infecţiilor.Parazitismul intracelular este asigurat de unii factori citoplasmatici, de peptidoglicanul din peretelebacterian, de transformare a unor bacterii în formele L şi evitarea reacţiei imune a macroorganismului,de proteina A caracteristică unor agenţi, care posedă acţiune antifagocitară, anticomplementară. Multebacterii patogene şi potenţial patogene (pneumococii, streptococii, iersiniile, salmonelele, shigellele,Ediţia I27