ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - Ministerul ...

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALEPentru excluderea oricăror greşeli, care s-ar putea comite la prelucrarea mostrelor de sînge, numerotareaeprubetelor, întocmirea documentaţiei etc., se prelevă a doua mostră de sînge care se supunetestării imunoenzimatice.În cazul obţinerii pentru mostra a doua de sînge, ca şi pentru mostra iniţială, a rezultatului pozitiv,ea se supune investigaţiei de confirmare.Dacă pentru cea de-a doua probă a fost obţinut un rezultat negativ, ceea ce indică în majoritateacazurilor la comiterea unor greşeli la careva din etapele de pregătire a mostrelor, se prelevă şi seanalizează cea de-a treia probă.Mostrele pozitive ELISA se examinează cu testul imunoblot. În baza rezultatului pozitiv după acesttest se face o concluzie de laborator privind infectarea pacientului cu HIV.Toate investigaţiile etapei a doua, de confirmare, se efectuează în laboratorul de diagnosticareşi referinţă SIDA din cadrul Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, CentrulSIDA. Cazurile depistate de infecţia HIV şi SIDA se includ în sistemul de supraveghere medicală şiepidemiologică.2.3.2 Epidemiologia hepatitelor virale nosocomialeActualitateaHepatitele virale (HV) parenterale sunt recunoscute ca o problemă globală de sănătate publică.Un procent mare dintre cazurile de HV sunt asociate cu manipulaţiile medicale şi pot fi prevenite prinimplementarea strategiilor de prevenire în instituţiile medicale. Strategiile de prevenire a HV în IMSprevăd următoarele: reducerea riscului de infectare a pacientului prin reducerea maximală a transfuziilor,preparatelor sanguine şi a manipulaţiilor parenterale, în special a administrării preparatelor medicamentoasepe cale injectabilă şi evitarea transmiterei agenţilor între lucrători medicali – pacient, pacient– pacient, pacient – lucrător medical.Riscul estimativ de transmitere a infecţiei după expunere accidentală la virusurile HIV, HVB şi HVCeste 0,3%, 10-35% şi 2,7% respectiv .Epidemiologia hepatitelor virale în plan globalHepatita virală este una dintre problemele de sănătate de cea mai mare importanţă pe plan mondial.Cercetările efectuate şi evaluarea rezultatelor obţinute în domeniul epidemiologiei din ultimeledecenii ale secolului XX au adus o contribuţie remarcabilă în stabilirea dimensiunii mondiale a infecţieihepatice şi definirii ei ca problemă majoră de sănătate publică. Deşi incidenţa hepatitei acute virale ascăzut pe plan mondial, chiar şi în ţările în curs de dezvoltare, datorită măsurilor crescute de igienă şi asiguranţei actului/intervenţiilor medicale, precum şi a programelor de vaccinare ale OMS pentru virusurilehepatice A şi B, totuşi hepatita cu virus C determină creşterea globala a incidenţei, a morbidităţiişi a mortalităţii cauzate de hepatite.Conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) 2 miliarde din populaţia globuluiau contractat infecţia cu virusul hepatitei B (VHB), dintre care 350-400 milioane de persoane suntinfectate cronic, au riscul de a se infecta cu virusul hepatitei D (VHD) şi prezintă o sursă potenţială deinfecţie pentru restul populaţiei. Circa 170 milioane persoane sunt infectaţi cu virusul hepatitei C şimai mult de 10 milioane cu virusul hepatic D (VHD). În fiecare an apar, în diferite arii geografice, peste100 mii cazuri de hepatită fulminantă, 400 mii hepatite cronice (HC), 700 mii ciroze hepatice (CH) şiaproximativ 300 mii cazuri de carcinom hepatic primar (CPH). Astfel numai hepatita virală B (HVB)determină anual 500 mii –1,2 milioane decese, reprezentând a 9-a cauză de deces în lume şi a 2-a cauzăde mortalitate prin cancer după tutun. Canada Communicable Disease Report. Volume: 27S3, September 2001, ISBN 1188-4169, Health Canada. Accesibil la adresa electronică: www.hc-sc.gc.ca/pphb-dgspsp36 Ediţia I