ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - Ministerul ...

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE4.3 Rezistenţa la dezinfectanteRezistenţa microorganismelor către dezinfectante actualmente poate fi considerată ca unul dinfactorii principali care influenţează asupra eficacităţii măsurilor de dezinfecţie în instituţiile medicosanitare(IMS).În pofida diversităţii peizajului microbian în diverse staţionare, se constată un şir de tendinţe comunecaracteristice pentru infecţiile intraspitaliceşti (2). Dezinfectorezistenţa mai frecvent se formează la tulpinilebacteriene intraspitaliceşti: P.aeruginosa, S.aureus, S.enteritidis, E.coli, S. faecalis, C.albicans etc. Rolulprincipal le aparţine stafilococilor, ponderea cărora constituie 21,2%-46,93%(7). În etiologia infecţiilorseptico-purulente un rol deosebit le aparţine microbilor asociativi.Tulpinile microbiene circulante în mediul intraspitalicesc se deosebesc prin heterogenitate exprimatăcătre acţiunea dezinfectantelor. Este de menţionat că tulpinile microbiene intraspitaliceşti izolate dinIMS manifestă rezistenţă sporită către dezinfectante în comparaţie cu tulpinile de muzeu, inclusiv E.coli1257 şi S.aureus 906, care sunt folosite în calitate de culturi de referinţă la aprecierea proprietăţilorantimicrobiene a noilor dezinfectante (8).Cea mai exprimată variabilitate a sensibilităţii microorganismelor se observă către dezinfectanteleclorcompoziţionale, astfel, la una şi aceeaşi concentraţie semnificaţia expoziţiei eficiente variază de la 5min pînă la 60 min.S-a constatat că utilizarea soluţiilor dezinfectante cu concentraţia substanţei active (SA) la limita sausub limita admisibilă, favorizează de cca 4-5 ori formarea populaţiilor de microorganisme rezistente,cu noi proprietăţi care se caracterizează prin modificările formei şi structurii compoziţionale celuleimicrobiene. Are loc îngroşarea peretelui membranei celulare, micşorarea numerică a lipidelor, a unoracizi graşi şi aparaţia componenţilor fosfolipidici neindentificaţi.Rezistenşa microorganismelor către dezinfectante şi îndeosebi către compuşii cuaternari de amoniu(CCA) se subdivide în naturală (de specie) şi dobîndită (6). De exemplu, rezistenţa naturală cătreCCA este caracteristică pentru bacteriile gramnegative, micobacterii şi bacteriile sporogene. Dintremicroorganismele gramnegative o rezistenţă mai pronunţată posedă P. aeruginosa (3). Această rezistenţăeste condiţionată de conţinutul înalt de ioni de magneziu în peretele membranei celulare a pseudomonadelor,ce permite de a crea legături puternice între moleculele lipopolizaharide. Totodată microporiinu permit difuzia moleculelor CCA prin peretele celulei microbiene. Mecanismul rezistenţei înalte amicobacteriilor către preparatele dezinfectante (PD) este condiţionat şi de conţinutul sporit de arabinohalactan,lipide, ceară, care îi predă celulei microbiene hidrofobie exprimată (1).Rezistenţă naturală către CCA posedă şi unele tulpini de stafilococi. Stratul mucos care acoperăcelulele microbiene, îndeplineşte funcţie de barieră la pătrunderea moleculelor soluţiilor de CCA.Totodată în rezultatul interacţiunii componenţilor mucoasei cu dezinfectantul are loc neutralizareasubstanţei active (4).Rezistenţa dobândită către dezinfectante, inclusiv CCA este determinată de mecanismul genotipic(existenţa genurilor rezistente, localizate în plasmide, cromozome şi transpozone) sau fenotipic (6).Rezistenţa plasmidică a fost determinată pentru E.coli, S.aureus, S.epidermis (2).Rezultatele cercetărilor ştiinţifico-practice (5) relevă că cca 40% din stafilococi coagulazonegativiizolaţi din IMS posedă geni rezistenţi către CCA. Preponderent sunt localizaţi în R-plazmidecare determină rezistenţa sporită către antibioticele lactomne şi sărurile metalelor grele. Mecanismulbiochimic al acestei rezistenţe se reduce la eliminarea moleculelor dezinfectante din celulamicrobiană.Mecanismul mutagen al rezistenţei genotipe către CCA a fost stabilit la P.aeruginosa (3). Astfel detip de rezistenţă este condiţionată de aspectul schimbării acizilor graşi şi proteinelor peretelui celular,în rezultat este limitată pătrunderea prin el a moleculelor dezinfectantului.Rezistenţa fenotipică către dezinfectante se bazează pe capacitatea bacteriilor de a forma biopelicule,fixate pe diverse suprafeţe. Către bacterile care se află în interiorul stratului peliculei, accesul moleculelordezinfectantului este limitat. Concomitent se petrece interacţiunea chimică între dezinfectantşi biopeliculă, în rezultat se petrece neutralizarea substanţei active a germicidului.166 Ediţia I