obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

4.1.2. Regionarea pedogeografică în Republica Moldova
Drept bază pentru regionarea pedogeografică contemporană servesc hărţile pedologice după
care se stabilesc hotarele diferitor asociaţii de sol. Cu cât scara hărţii este mai mare, cu atât
regionarea va fi mai detaliată. Anterior, în lipsa hărţilor de sol, a fost utilizată şi altă metodă
regionării în baza cercetărilor teritoriului şi generalizării informaţiei despre învelişul de sol.
„Regionarea pedologică (pedogeografică, agropedologică, ecopedologică) are drept scop
evidenţierea terenurilor sau a regiunilor, care se deosebesc prin caracterul general al învelişului de
sol – predominarea unor tipuri sau subtipuri zonale (automorfe), legităţile etajării altitudinale,
caracterul răspândirii solurilor intrazonale etc” (A. Ursu, 2006).
Rezultatele regionării pedogeografice pot fi utilizate pentru alte regionări speciale, precum şi
în scopuri practice în diferite domenii de activitate. În acest scop regionarea pedogeografică
presupune o caracterizare complexă ale teritoriilor unităţilor taxonomice care include:
indicii condiţiilor climatice (suma precipitaţiilor anuale şi a perioadei de vegetaţie,
temperatura medie anuală, suma temperaturilor active >10°, coeficientul umidităţii ş.a.);
particularităţile reliefului (altitudinile maximă şi medie, dimensiunile, suprafeţele şi
expoziţia versanţilor);
particularităţile rocilor parentale (suprafeţe ocupate de argile, luturi, loessuri, luturi
nisipoase, calcare, aluviuni ş.a.);
caracteristica vegetaţiei;
componenţa învelişului de sol (suprafeţele ocupate de diferite soluri) (A. Ursu, 2006).
Unităţile taxonomice, folosite pentru regionarea pedogeografică sunt:
zona;
provincia;
districtul;
raionul;
microraionul.
În monografia „Raioanele pedogeografice şi particularităţile regionale de utilizare şi protejare
a solurilor” A. Ursu prezintă următoarele definiţii a unităţilor taxonomice:
Zona este arealul răspândirii predominante a tipului zonal (automorf) de sol şi al altor soluri
zonale şi intrazonale care îl însoţesc.
Provincia reprezintă o parte a zonei, care se deosebeşte prin caracterul general al învelişului
de sol, condiţionat de particularităţile regionale ale climei (continentalism).
Districtul este o parte a provinciei, care se deosebeşte prin componenţa spectrului altitudinal
de soluri zonale.
Raionul este o parte a districtului, care se deosebeşte prin predominarea şi răspândirea
anumitor subtipuri de soluri zonale.
Microraionul reprezintă o mică parte a unui raion (sau subraion), ale cărui înveliş de sol şi
condiţii naturale se deosebesc esenţial de cele ale unităţii pedogeografice respective prin unele
particularităţi locale.
Conform regionării pedogeografice teritoriul Republicii Moldova, se împarte în 3 zone de sol,
5 provincii, 7 districte, 14 raioane. În cadrul raioanelor se evidenţiază 8 subraioane şi 80 de
microraioane (I. Krupenikov, A. Ursu, 1984, A. Ursu, 2006).
În tabelele 4.1-4.6 şi fig. 2. sunt prezentate raioanele şi subraioanele pedogeografice:
particularităţile reliefului şi rocilor parentale, componenţa învelişului de sol şi suprafeţele
terenurilor agricole.