obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

în regiunea câmpiilor joase şi luncilor. Efectele subsidenţei pot fi de asemenea observate în teren
prin intermediul vegetaţiei arborescente, datorită faptului că arborii au în arealele afectate de acest
proces rădăcinile dezgolite sau trunchiurile îndoite. Olanda, în polderele recent amenajate, după 10
ani au apărut microdepresiuni adânci de 20 cm, la distanţă de 10-15 m una de cealaltă. Efectul
negativ al subsidenţei constă în instalarea excesului de umiditate şi îngreunarea lucrărilor agricole,
iar combaterea se realizează prin nivelare.
Caracteristicile procesului de degradare prin subsidenţă a solurilor sunt următoarele
(Glopper, 1973):
reprezintă un proces de lungă durată;
factorul determinant îl reprezintă clima;
dintre procesele chimice cea mai mare influenţă o exercită mineralizarea humusului şi
cimentarea CaCO 3 (generează efecte de contracţie);
subsidenţa se datorează în proporţie de 75 % lucrărilor de drenaj de până la 1,5 m, iar 25 %
celor la peste 1,5 m;
intensitatea de manifestare a subsidenţei creşte odată cu creşterea conţinutului de argilă.
De asemenea, s-a constatat că introducerea irigaţiei stopează subsidenţă, datorită umplerii
spaţiilor lacunare din sol cu apă.
Exces de umiditate. Din punct de vedere pedogenetic, soluri cu exces de umiditate sunt
considerate acelea în profilul cărora apar cu intensitate diferită, caracterele de hidromorfism
datorate proceselor de reducere sau oxido-reducere: gleizare, pseudogleizare, amfigleizare. Pentru
definirea excesului de umiditate se folosesc mai mulţi indicatori, dintre care cei mai importanţi se
referă la conţinutul de apă care depăşeşte capacitatea de câmp a solului pentru apă şi la volumul
minim de aer necesar pentru asigurarea condiţiilor normale de respiraţie a rădăcinilor plantelor şi a
microorganismelor aerobe. Se apreciază că pentru asigurarea acestor condiţii în sol trebuie să existe
un volum de aer de minimum 10-15 % din volumul total al solului. Cantitatea de apă care reduce
volumul de aer sub limita minimă reprezintă excesul de umiditate.
Factorii care determină apariţia excesului de umiditate în sol sunt de natură:
climatică;
hidrogeologică;
hidrologică;
geomorfologică;
pedolitologică;
antropică.
Factorul climatic. Clima, prin intermediul a trei dintre elementele sale, precipitaţiile
atmosferice, temperatura aerului şi evapotranspiraţia, constituie factorul cel mai important al
formării excesului de umiditate. Precipitaţiile atmosferice constituie în mod direct sau indirect,
principala sursă a excesului de umiditate în sol, atât prin cantitatea totală anuală, cât şi prin
repartizarea lor sezonieră, lunară sau chiar diurnă şi prin caracterul de torenţialitate. În zona umedă
precipitaţiile depăşesc evapotranspiraţia tot timpul anului, cu excepţia lunilor iulie şi august, excesul
de apă fiind accentuat şi de umezeala aerului destul de ridicat vara şi de temperaturile medii mai
scăzute care reduc evapotranspiraţia. În zona subumedă, excesul de apă este temporar şi apare mai
ales în perioada rece a anului, pe terenurile cu drenaj necorespunzător. El este determinat în special
de ploile torenţiale repetate şi de trecerea bruscă de la iarnă la primavară, care are ca efect topirea
rapidă a zăpezii, în condiţiile existenţei unor soluri îngheţate, care nu permit infiltrarea apei. În zona
secetoasă, excesul de umiditate apare numai în cazul căderii unor precipitaţii abundente într-un timp
relativ scurt şi în condiţiile în care ceilalţi factori favorizează instalarea acestui proces.
Factorul hidrogeologic. Prezenţa unor pânze freatice aflate la niveluri ridicate, pentru
perioade mai scurte sau mai lungi de timp, determină de asemenea, instalarea excesului de
umiditate. Hidrogeologia unei regiuni poate constitui o sursă permanentă de exces de apă, acesta
accentuându-se în perioadele cu precipitaţii abundente, când nivelul freatic urcă spre suprafaţa
solului. Apa freatică cu nivel ridicat, alimentată din precipitaţii, infiltraţii din cursurile de apă,
lacuri, scurgeri subterane, crează exces de umiditate în zonele de luncă, pe terase şi în câmpiile
143