obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

suprafaţa scoarţei, precum şi de la consolidarea lavelor. Mai sunt cunoscute sub denumirea de roci
eruptive sau primare, deoarece sunt primele roci apărute în scoarţa terestră.
Rocile metamorfice. Rocile metamorfice provin din transformarea rocilor preexistente prin
schimbarea în scoarţă a condiţiilor de presiune, temperatură şi chimism, datorită mişcărilor
tectonice sau deplasării topiturilor magmatice.
Rocile sedimentare. Rocile sedimentare sunt depozite de substanţe cristaline sau amorfe
rezultate în urma unor procese complexe datorită agenţilor atmosferei (temperatura, vântul, etc.),
hidrosferei (apele curgătoare, valurile mărilor, gheţarii etc.) şi biosferei (vieţuitoarele).
Acţiunea agenţilor exogeni amintiţi se manifestă prin procese de dezagregare şi alterare a
mineralelor şi rocilor.
Materialul rezultat este depus la locul de formare sau transportat şi sedimentat. Principalul
caracter al rocilor sedimentare îl constituie stratificaţia.
Numărul rocilor sedimentare este relativ mare. Ele pot fi împărţite după geneză în trei grupe
principale:
detritice sau clastice;
de precipitaţie;
biogene sau organogene.
Rocile detritice sau clastice sunt alcătuite din sfărâmituri ale rocilor preexistente, rezultate în
urma proceselor de dezagregare şi alterare. Cele mai răspândite ca roci de solificare sunt nisipurile,
loessul şi argilele.
Nisipurile sunt alcătuite din sfărâmituri minerale, de cele mai multe ori de cuarţ, feldspaţi,
muscovit, calcit, dolomit etc. şi nu prezintă o compoziţie mineralogică specifică. Totuşi, după
natura grăunţilor predominanţi se deosebesc nisipuri cuarţoase, micacee, calcaroase, feldspatice,
poligene etc. Nisipurile, fiind alcătuite din particule grosiere şi, în general, sărace în substanţe
minerale de nutriţie, duc la formarea de soluri puţin fertile.
Loessul este alcătuit din praf, nisip fin şi particule argiloase. Loessurile conţin 50-75 %
cuarţ, 10-20 % minerale argiloase, până la 20 % carbonat de calciu, 2-10 % feldspaţi, 2-3 % mice,
1-2 % piroxeni şi amfiboli şi 2-4 % alte minerale. În compoziţia lor chimică intră SiO 2 circa 65 %,
Al 2 O 3 circa 11 %, FeO circa 3 %, MgO circa 1,5 %, CaO şi alţi oxizi (M 4 O, TiO 2, Na 2 O, K 2 O, P 2 O 5,
SO 3 etc.) circa 10 %.
În legătură cu formarea solurilor loessurile şi sedimentele loessoide constituie roci
excelente de solificare pe care se formează, în funcţie şi de celelalte condiţii naturale, soluri fertile
şi foarte fertile.
Argilele sunt roci rezultate prin consolidarea particulelor argiloase. Sunt alcătuite în cea mai
mare parte din minerale argiloase cu cantităţi mici de particule cu diametrul sub 0,002 mm, de
cuarţ, calcit, feldspaţi, muscovit, granaţi, pirita etc. În general, argilele conţin 45-55 % SiO 2, 10-25
% Al 2 O 3, 5-9 % Fe 2 O 3, 2-5 % CaO, circa 3 % MgO, circa 1,5 %, K 2 O, circa 1 % Na 2 O, la care se pot
adăuga cantităţi foarte mici de alţi oxizi. Argilele cu un conţinut mare de carbonat de calciu se
numesc marne. Solurile formate pe argile şi manele sunt, în general, bogate în substanţe nutritive,
dar fiind soluri grele au proprietăţi fizice nefavorabile.
Rocile de precipitaţie sunt alcătuite din material solubil rezultat în urma proceselor de alterare,
transportat sub formă de substanţe dizolvate în apă în bazine de sedimentare unde are loc depunerea
lui prin precipitare fizico-chimică, datorită măririi concentraţiei solurilor respective.
Dintre rocile de precipitaţie importanţă mai mare prezintă cele calcaroase şi cele de gips, întâlnite
uneori ca roci de solificare, care se opun procesului de podzolire.
Rocile biogene se formează sub acţiunea vieţuitoarelor prin îngrămădiri de resturi de animale
(schelete, cochilii etc.) şi de plante. Sub aspect pedologic importanţă prezintă rocile biogene
calcaroase, care la fel se opun procesului de podzolire.
13