obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

Tabelul 2.3. Aprecierea pe teren a claselor texturale (după A.Canarache, 1990)
Comportarea solului în stare umedă
Clasa texturală
Aspect general Plasticitate Posibilităţi de modelare între degete
Nisip Foarte aspru Neplastic Nu se modelează
Foarte aspru,
Extrem de
Nisip lutos murdăreşte uşor
Practic nu se modelează
Slab plastic
degetele
Lut
Făinos
Slab-moderat
plastic
Lut argilos Lunecos Plastic
Argilă Lunecos, unsuros Foarte plastic
Formează sfere. Formează suluri
care crapă uşor. Formează greu inele
care se rup uşor
Formează sfere şi suluri. Formează
inele care se crapă uşor. Formează
panglici lucioase care se rup uşor
Formeză sfere, suluri, inele şi
panglici lucioase
2.2.3. Importanţa texturii solului
Textura constituie una dintre însuşirile cele mai importante şi mai stabile ale solului. Ea
depinde de roca-mamă şi de procesul de solificare. Datorită procesului de solificare, proporţia
iniţială dintre diferite categorii de particule se poate modifica fără a se schimba tipul de textură sau
chiar cu schimbarea acestuia.
Textura, determinată în bună măsură de procesele de formare a solului, exercită, la rândul ei,
o influenţă însemnată asupra solificării. Astfel, texturile uşoare permit o levigare mai intensă, o
dezvoltare mai mare pe adâncime a profilului, dar o diferenţiere mai mică a orizonturilor, nu
stimulează procesul de acumulare a humusului, înlesnesc eroziunea prin vânt etc. Din contra,
texturile grele se opun levigării accentuate, profilurile sunt mai scurte, orizonturile mai bine
diferenţiate, creează condiţii de evoluţie sub influenţa unui exces de apă, stimulează acumularea
humusului etc.
Textura solului determină sau influenţează toate celelalte proprietăţi fizice, fizico-mecanice,
precum şi cele chimice, biologice şi în final însăşi fertilitatea.
Cunoaşterea texturii este necesară pentru stabilirea măsurilor agrotehnice ce urmează a fi
aplicate solului (lucrarea solului, încorporarea îngrăşămintelor organice şi minerale). Un rol
deosebit îl are cunoaşterea texturii în lucrările ameliorative: irigări, desecări şi drenări, prevenirea
eroziunii etc.
Textura, atât pentru caracterizarea genetică cât şi în scopuri practice trebuie cunoscută pe
întreaga adâncime a solului (uneori inclusiv roca). Proprietăţile, în general, ale solului, aprecierea
condiţiilor de creştere a plantelor, stabilirea măsurilor agrotehnice, agrochimice şi ameliorative,
depind nu numai de textura de la suprafaţă, ci şi de variaţia de adâncime a conţinutului procentual în
diferite categorii de particule.
În general se consideră că fiecare categorie de particule exercită o influenţă asupra
proprietăţilor solului sub aspect textural, proporţională cu procentul în care se află în solul respectiv.
În realitate, între diferite categorii de particule au loc fenomene de neutralizare sau de amplificare a
efectelor lor astfel că din acest punct de vedere solul trebuie considerat un corp complex, şi nu un
simplu amestec mecanic de diferite categorii de particule.
Un rol important în definirea proprietăţilor solului sub aspect textural îl are şi carbonatul de
calciu şi humusul. Uneori, această influenţă este aşa de mare încât apare necesitatea ca termenul de
calcar sau humus să fie inclus în denumirea solului (sol calcaro-argilos, humo-nisipos etc.)
Proprietăţile solului sub aspect textural sunt o rezultantă a proporţiei diferitelor categorii de
particule şi a influenţei reciproce dintre acestea; a influenţei humusului, carbonatului de calciu şi a
altor componente ale solului; a însuşirilor chimice ale solului; a procesului însuşi de solificare.
Dificultatea de a ţine seama strict de tot ansamblul acesta de factori nu a înlăturat însă posibilitatea
de caracterizare, în general, a solurilor după textură.
35