obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

transportate. Decopertarea se realizează de cele mai multe ori prin excavare, solul fiind distrus în
mai toate situaţiile în totalitate. Remarcăm faptul că operaţiunea de decopertare care se aplică în
cazul nivelării solurilor nisipoase este benefică, deoarece materialul superior decopertat se reaşează
la loc după executarea nivelării, în aceste condiţii decopertarea fiind chiar obligatorie, pentru a se
evita amestecarea orizontului superior mai fertil cu materialul subiacent nisipos şi sărac.
Decopertarea este frecventă atunci când se realizează căi de comunicaţii, construcţii, sisteme de
îmbunătăţiri funciare sau alte operaţiuni care implică excavarea solului. Efectul negativ este acela
că se produc pierderi de sol şi chiar şi atunci când materialul decopertat rămâne pe loc el se
amestecă pierzându-şi calitatea iniţială. De asemenea, decopertarea poate afecta întreg volumul de
sol sau numai fragmente din acesta. Degradarea prin acoperire se referă la depunerea pe solurile
deja existente a diferitelor materiale transportate de către om.
Acoperirea se poate realiza atât cu material de sol, cât şi cu materiale amestecate, cum ar fi
sterilul (halde). Efectele asupra solului sunt nocive, pedogeneza fiind întreruptă, iar la o eventuală
reamenajare a suprafeţelor respective, plantele s-ar afla în contact direct cu materialul acoperitor şi
nu cu solul iniţial. Solurile pot fi acoperite în diferite grade, mergând până la scoaterea lor definitivă
din folosinţă. Acest tip de degradare este frecventă în zonele în care se execută lucrări ample, dar
acoperirea poate avea şi un caracter extrem de haotic.
6.1.8. Reconstrucţia ecologică a solurilor
Îndeplinirea funcţiilor ecologice ale solului în cadrul ecosistemului este asigurată de însuşirile
morfologice, fizice, chimice şi mineralogice ale acestuia şi în special a celor din orizontul de
suprafaţă şi din cele subiacente. Orizonturile care asigură hrana plantelor alcătuiesc aşa-numitul
profil ecopedologic. Reconstrucţia ecopedologică a solului înseamnă de fapt reconstrucţia profilului
ecopedologic. Pentru că această reconstrucţie nu se poate realiza pe întreg profilul au fost stabilite
anumite priorităţi. Dintre aceste priorităţi menţionăm refacerea volumului edafic, capacitatea de
schimb cationic, humusul, reacţia solului, permeabilitatea.
Obiectivele reconstrucţiei ecologice:
• ameliorarea stării fizice a solurilor compactate artificial şi natural, prin aplicarea
lucrărilor de afânare şi introducerea de noi sisteme tehnologice de conservare;
• ameliorarea stării fizice a solurilor afectate de unele procese fizice de degradare de
suprafaţă;
• corectarea reacţiei solului;
• refacerea rezervei de humus;
• fertilizarea echilibrată a terenurilor agricole;
• reducerea poluării cu substanţe chimice provenite de la diferiţi agenţi economici;
• elaborarea unor programe şi a unor tehnologii de cultură specifice pentru valorificarea
eficientă a terenurilor în condiţii de protecţie a mediului înconjurător şi a calităţii vieţii.
În funcţie de intensitatea degradării ecosistemului şi de natura intervenţiilor necesare pentru
reconstrucţia ecologică se disting următoarele tipuri:
- reconstruirea ecologică (redresare ecologică dirijată), prin care se
realizează un biosistem supraindividual asemănător celui anterior (refacerea
nivelului trofic, al pH-ului, etc.)
- ameliorarea ecologică – reprezintă o acţiune mult mai intensă, prin care
se realizează biosisteme care respectă în principal funcţionalitatea şi mai puţin
structura şi componenţa celui anterior (ex. ameliorarea sărăturilor, a nisipurilor,
modificarea regimului hidric prin desecări sau irigaţii, plantări cu alte specii
etc.);
- reconstrucţia ecologică, în care se asigură o distribuire artificială a
speciilor în biosisteme supraindividuale, conform unor aranjamente considerate
optime, în care, în general, primează funcţia de protecţie a mediului ambiental
(ex. terasări, instalarea unor biocenoze, altele decât cele iniţiale).
159