obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

latura de 0,000 0001 cm, suprafaţă totală a cuburilor ajunge la 60 000 000 cm 2 , sau 6 000 m 2 , sau
0,6 ha.
Alterarea mineralelor are loc pe cale chimică şi biochimică sau biologică.
Alterarea chimică. Principalul factor al alterării chimice este apa. Apa care acţionează în
alterare nu este chimic pură; ea conţine în stare dizolvată diferiţi componenţi ai aerului şi din
scoarţă (CO 2 , O 2 , amoniac, clor etc).
Procesul complex al alterării chimice se manifestă printr-o serie de procese chimice simple
dintre care o importanţă mai mare prezintă:
hidratarea – reprezintă un proces fizico-chimic prin intermediul căruia, apa este atrasă la
suprafaţa particulelor minerale sau pătrunde în reţeaua cristalină a acestora. Din cauză că apa
pătrunsă în reţeaua cristalină a mineralului rămâne în stare moleculară (H 2 O), ea poate fi pierdută
prin evaporare trecându-se din nou la anhidrit. Acest proces contrar celui de hidratare se numeşte
deshidratare. Hidratarea este specifică regiunilor umede, iar deshidratarea celor uscate, în regiunile
cu sezoane umede şi uscate desfăşurându-se alternativ;
dizolvarea este procesul de trecere a unei substanţe în soluţie;
hidroliza reprezintă procesul de transformare a mineralelor datorită înlocuirii cationilor
proprii cu ioni de hidrogen;
carbonatarea reprezintă procesul de îmbogăţire în carbonaţi, fie prin depunerea celor
existenţi în soluţie, fie prin formarea lor;
oxido-reducerea. Mineralele cel mai uşor de oxidat sunt cele care conţin fier şi mangan în
stare bivalentă. Oxidarea reprezintă practic procesul de îmbogăţire în oxigen, fie direct, fie prin
intermediul apei, mai ales când este încărcată cu bioxid de carbon.
Alterarea biochimică se datorează organismelor, care constituie principalul factor al
migraţiei elementelor chimice în partea superioară a scoarţei Pământului. În afara rolului lor în
dezagregarea rocilor, plantele, animalele şi microorganismele influenţează şi alterarea chimică a
acestora, proces numit alterare biologică (biochimică).
Influenţa lor este atât directă, cât şi indirectă, prin produsele rezultate din activitatea sau
descompunerea lor.
Microorganismele se fixează pe minerale din care extrag substanţele necesare sau secretă
substanţe acide care conduc la alterarea acestora, creând condiţii pentru instalarea plantelor
superioare. Plantele secretă substanţe acide, extrag din minerale şi roci anumite substanţe sau
produc acizi organici, toate acestea conducând la alterarea rocilor şi mineralelor.
Rolul indirect este poate mai important, substanţele rezultate prin descompunerea
organismelor vii determinând alterarea chimică, în special oxidarea şi carbonatarea.
Rocile intens dezagregate şi alterate sunt formaţiuni calitativ noi faţă de rocile masive. Ele
asigură într-o oarecare măsură condiţii pentru creşterea plantelor, deoarece fiind poroase şi afânate,
au permeabilitate pentru apă şi aer. Rocile intens dezagregate şi alterate sunt denumite roci- mame
sau parentale, deoarece pe seama lor, sub acţiunea vieţuitoarelor se formează solul.
1.3.2. Scoarţele de alterare
Caracteristici generale. Prin scoarţă de alterare se înţelege stratul afânat, permeabil faţă de
apă şi gaze, care se dezvoltă pe rocile de la suprafaţa uscatului prin procese de dezagregare şi/sau
alterare.
Scoarţa de alterare apare ca o cuvertură care acoperă roca parentală nedegradată şi care
poate include în partea ei superioară şi învelişul de sol. Dezvoltându-se la suprafaţa crustei terestre,
scoarţa de alterare şi implicit învelişul de sol, mulează suprafaţa reliefului. Aceasta are grosimi
variabile, de la câteva zeci de metri, până la câţiva centimetri, în funcţie de natura rocii, condiţia
climatică, panta suprafeţei de relief şi mai ales vechimea suprafeţei de relief.
15