obiectul şi scopul disciplinei - Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de ...

porneşte tot de la profilul solului şi de la condiţiile naturale ale zonei respective. Pentru aprecierea
eroziunii se caută un profil-martor (care să nu fi fost supus de loc eroziunii) cu care se compară
profilele erodate, delimitându-se suprafeţele cu diferite grade de eroziuni.
Faza de laborator şi încheierea lucrărilor. În cadrul acestei faze se fac mai întîi observaţii
asupra probelor şi monoliţilor ridicaţi, în vederea verificării şi precizării descrierii profilelor şi a
proprietăţilor morfologice. De exemplu, aprecierea culorii în teren este foarte mult influenţată de
umiditatea solului în momentul descrierii profilului şi de luminozitate. Astfel, la o umiditate mai
mare a solului şi în cazul cercetării profilului spre seară sau pe timp noros culoarea apare mai
închisă; din contra, pe timp puternic însorit şi atunci cînd solul este uscat, culoarea apare mai
deschisă.
Pentru a putea caracteriza cât mai complet solurile diferitelor unităţi separate în teren,
trebuie efectuate analize de laborator. Acestea ajută la caracterizarea genetică a solurilor, cât şi la
elaborarea complexului de măsuri agrotehnice, agrochimice şi ameliorative ce trebuie aplicate. Se
ştie, de exemplu, că datele referitoare la conţinutul de humus au o deosebită importanţă în
clasificarea cernoziomurilor, gradul de saturaţie cu baze (V%) şi reacţia (pH-ul) sînt indici preţioşi
de caracterizare a solurilor podzolice, conţinutul în elemente nutritive serveşte la recomandarea
îngrăşămintelor, proprietăţile fizice prezintă o deosebită importanţă în deosebi pentru lucrările de
amelioraţii etc.
Dintre determinările ce se efectuează asupra probelor ridicate, unele sînt comune, iar altele
specifice anumitor soluri. Dintre cele comune mai principale sunt: determinarea humusului;
determinarea sumei bazelor schimbabile; determinarea capacităţii totale de schimb cationic;
determinarea pH-ului; determinarea azotului, fosforului şi potasiului; analiza granulometrică;
determinarea porozităţii; determinarea higroscopicităţii maxime; determinarea gradului de
structurare şi stabilităţii mecanice şi hidrice a agregatelor etc.
Dintre analizele ce se execută numai la anumite soluri amintim: determinarea acidităţii
hidrolitice şi de schimb, determinarea aluminiului mobil, determinarea sărurilor solubile,
determinarea carbonaţilor etc.
Natura analizelor şi determinărilor ce trebuie efectuate mai depinde şi de scopul în care se
face cercetarea. Aşa, de exemplu, dacă se urmăreşte rezolvarea unor probleme hidroameliorative se
va insista asupra proprietăţilor fizice: analiza granulometrică, greutatea specifică şi volumertică,
porozitatea, permeabilitatea sau infiltraţia (toate acestea pe adâncimea sol-rocă, uneori până la apa
freatică), capacitatea de câmp, ascendensiunea capilară, nivelul şi compoziţia apelor freatice etc.
Cartarea propriu-zisă se încheie cu alcătuirea unei hărţi de soluri. În acest fel se face o primă
lucrare a materialului obţinut în urma activităţii de teren.
Asupra probelor de sol luate din teren se vor executa o serie de analize de laborator necesare
pentru o caracterizare cât mai completă a solurilor întâlnite în teritoriul de cercetare.
Dintre determinările care se efectuează în laborator unele sunt comune iar altele specifice
pentru anumite soluri.
Analize comune:
determinarea humusului;
determinarea bazelor schimbabile;
determinarea capacităţii totale de schimb cationic;
determinarea pH-ului;
determinarea N, K, P asimilabile;
determinarea compoziţiei granulometrice;
determinarea porozităţii şi a gradului de structurare;
determinarea stabilităţii mecanice şi hidrice ale agregatelor, etc.
Analize specifice pentru anumite soluri:
determinarea carbonaţilor;
determinarea sărurilor solubile;
determinarea acidităţii hidrolitice şi de schimb;
determinarea aluminiului mobil, etc.
129